Categorii [???]
Rutina de blogger
Te uiti in jur, te uiti la taste, iti pocnesti degetele (precum un pianist), te uiti la monitor, te incrunti, iar te uiti la taste, pui degetele deasupra tastelor ca si cum ai scrie, simti ca stii ce trebuie sa scri, ideile sunt acolo in capul tau. Te mai incrunti odata, scri doua cuvinte, dupa care le stergi, iar scri doua cuvinte dupa care te uiti la monitor si citesti cele doua cuvinte si iti spui in gand “da, cam asa ar trebui sa incep”.
Nu mi-au placut niciodata compunerile cu subiect dat. In scoala, in clasa a 4-a cand trebuia sa facem o compunere despre “cum ne-am petrecut vacanta”, apoi in clasa a 5-a o compunere despre “cel mai bun prieten”, apoi a 6-a despre “ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” si tot asa. As fi scris despre cu totul altceva, despre cat de curios eram, si cat de mult imi doream sa vad cum functioneaza fierul de calcat, sa povestesc cuiva cum am desfacut casetofonul ala rusesc, si ce am vazut inauntru. Sa povestesc cu cuvintele mele, fara formulari pompoase, cum descopeream eu lumea. Aveam o agenda din acelea de la intreprindere de la tata, ce e drept veche de trei ani, pentru ca cea din anul curent era la tata. Scriam in ea, cam tot ce imi venea in minte. Nu desenam pe ea ca avea linii si era derutant, in schimb desenam pe foi de calc pe care le gasisem tot la birou la tata, si mi se pareau “misto”. Scriam despre revolutia de la ‘89, eram clasa a 4-a, nu stiam ce se intampla, dar incercam sa inteleg. Scriam in mare parte despre acea mare schimbare pe care o traiam. Trecerea de la comunism la democratie. Incercam sa fac fata “bombardamentului” de informatie si libertati care ne erau oferite. De fapt se incerca, pentru ca nu se stia exact ce inseamna libertate.
Acela era “blogul” meu la acea vreme. Nu imi doream sa fie “vizitat” de cat mai multi, nu vroiam “trafic”, nu puneam “bannere”, nu facea nimeni comentarii la “posturile” mele. Nu era un jurnal intim ci doar o insiruire de idei.
Tehnologia care oferea informatia (calculatorul personal) a aparut (pentru mine) mult mai tarziu, si totul se reducea la cesete cu sunete ciudate ce aveau menirea sa incarce in memoria, mult prea mica, a HC-ului meu diferite jocuri (majoritatea) sau programe. Tin sa mentionez ca am pierdut nopti si zile in sir din vacantele mele si nu numai, cu SimCity si Juggernaut. Pana la “era internetului” au mai trecut cativa ani. Ani in care deja uitasem de “carnetelul” meu, era prea demodat sa mai scriu in el cand puteam sa scriu ce doresc intr-un fisier text si sa il salvez cu ce nume doream. Da, puteam sa fac asta, dar nu o faceam. Eram multumit cu ideea ca pot sa fac asta. Dar intotdeauna erau alte treburi mai importante de facut, alte jocuri (Quake 2, Need for Speed si SimCity 2000) de jucat, erau filme de vazut, locuri de umblat si prietenii de legat.
“Era internetului” a inceput cu x-net. Pe atunci web-ul era inca in versiunea 1.0. Avea bug-uri destul de multe, dar era in stare sa iti ofere informatia de care aveai nevoie. Rar intalneai un site in flash care sa iti atraga atentia si de obicei il “sheruiai” cu prietenii la o bere. Nu prea se stia de bloguri, de fapt nu prea existau pe atunci. Siturile romanesti erau putine si se afla imediat de un sit bun, de calitate. Perioada de pionerat in blogging a fost asigurata de weblog.ro, era un trend cu tendinta crescatoare, si erau foarte putine bloguri de calitate sau tematice, cei mai multi scriau despre lucruri personale, sub pseudonime care mai de care mai ciudate.
Acum poti citi online “agendele” multor oameni fara ca ei sa se supere. Sunt chiar bucurosi daca acestea sunt cat mai citite, sunt bucurosi daca fac cat mai multe posturi, chiar daca acestea nu spun nimic. Fac topuri si clasamente. Ei sunt Bloggeri, o clasa sociala aparte.
Dupa ce ai scris tot ce aveai pe suflet, apesi “Post” in mare graba, si inchizi fereastra browser-ului. Acum astepti comentariile celor care te citesc.
Alte comentarii
Lasa un comentariu