Categorii [???]
Inteligenţă emoţională - voce interioară
Iată-ne pe noi, oamenii începutului de mileniu III, în postura de a redescoperi roata, sub forma unui concept psihologic!
Inteligenţa emoţională, a cărei baze au fost puse de psihologul american Daniel Goleman, nu este ceva nou ca idee, ci ca denumire - dacă vreţi: aceeaşi Mărie cu altă pălărie denumire.
Ideea de a te conduce după ceea ce simţi, după emoţiile şi sentimentele pe care le ai; nu după ceea ce ai învăţat şi memorat - este veche şi descrisă sumar în unele filosofii antice: indiene, japoneze, chineze, toltece sau sufite.
Din păcate, această sintagmă a inteligenţei emoţionale, este diferit denumită în diferite ramuri filosofice, iar oamenii sec. XXI, legându-se mai mult de cuvinte şi mai puţin de înţelesul lor, le văd ca lucruri diferite. Cea mai răspândită sintagmă care desemnează puterea şi capacitatea de a percepe emoţiile şi sentimentele proprii, este vocea interioară.
Deja, spunând cuvântul voce, gândul ne duce spre ceva care se aude. ce se percepe pe calea celor două clăpăuge 
, prin intermediul timpanelor. Deja am pornit pe o cale greşită! Deficienţa (nu am spus greşeala) este a traducătorilor textelor vechi. Ei nu au găsit o altă traducere potrivită pentru acel termen: de a simţi şi înţelege mesajele interioare date de alte straturi mai subtile ale fiinţei umane.
Sintagma religiei creştine este: “ascultă-ţi inima”. O altă problemă de interpretare: inima vorbeşte? Inima doar ticăie, pulsează. Emoţiile, sentimentele, stările interioare, simţite în anumite condiţii şi/sau în prezenţa anumitor persoane sunt mult mai uşor de definit şi luat în seamă.
În aceste vremuri în care avansul tehnologic ne pune la dispoziţie o varietate covârşitoare de mijloace de comunicare, comunicarea (înţelegerea a ceea ce celălalt a vrut să spună) este aproape nulă. Parcă, în ciuda acestor moderne şi din ce în ce mai mici, dispozitive de vorbit şi ascultat, vechea vorbă românească “vorbim împreună şi ne înţelegem separat”, tinde să devină un motto universal.
Nu vă faceţi visuri! Nu numai în România se întâmplă astfel de lucruri. Dacă vă înscrieţi pe liste de discuţii non-ro, veţi întâlni acelaşi mod de abordare a discuţiilor.
Nu vreau să critic! Vreau să înţeleg! De ce se întâmplă acest lucru?
În aceste vremuri, în care totul pare să devină o marfă, de vândut sau cumpărat, şi conceptul de inteligenţă emoţională a început să capete un iz comercial. Se scoate în evidenţă utilitatea utilizării EQ în dobândirea succesului în societate (succesul în societate - altă sintagmă pretabilă la mii de interpretări), şi se uită esenţialul: utilitatea în viaţa cotidiană, în luarea deciziilor - de mai mică, mai mare sau majoră importanţă, din viaţa omului.
De când ne trezim, ne confruntăm cu problema deciziilor. Ce pastă de dinţi cumpărăm? Una dintre întrebările născute dintr-o activitate “cu noaptea-n cap”. V-aţi pus vreodată problema, în faţa unui stand cu diverse tuburi de pastă de dinţi, ce vă comunică “inima” să cumpăraţi? Încercaţi?
Dar aţi fost la piaţă, cu plasa goală şi plimbându-vă printre tarabe să simţiţi că vreţi să mâncaţi X? Antrenamentul cu plasa goală în piaţă este recomandabil zilnic.
Nu vă vorbesc de deciziile majore: să mă însor cu X sau cu Y. Vă vorbesc doar de antrenamentul zilnic, nu cel care se iveşte, poate o singură dată în viaţă.
Aspectul comercial şi-a pus amprenta şi pe testele (de evaluare a coeficientului de EQ, evident) cu care unii angajatori îşi recrutează viitorii angajaţi. Un simplu angajat trebuie să facă bine ceea ce şeful ia dat să facă. Şeful trebuie să decidă: cui şi cât, să-i dea să facă. Teste de EQ pentru şefi sunt?
Decizii? Da! Uite şi o decizie care priveşte succesul! Şi, pentru a generaliza, mă voi referi la o comunitate oarecare, ci nu la un colectiv particular, cum ar fi: loc de muncă, familie, vecini de bloc sau spaţiu de blog-ing .
Sunt mii de sfaturi cum să te comporţi cu colegii pentru a obţine aprecierea lor. Dar, pentru a fi apreciat trebuie, în primul rând, să nu deranjezi, mai apoi să fii agreat.
Colegii sunt oameni, fiecare cu problemele lui personale, cu succesele şi insuccesele lui, cu nemulţumirile, ne-împlinirile şi frustrările proprii. Nu e bine să-i tratăm pe toţi colegii la fel. Unii poate “s-au sculat cu faţa le cearşaf”, alţii au avut vise răscolitoare de amintiri - poate plăcute, poate ne-plăcute - , alţii au o indispoziţie temporară.
Chiar dacă acest comportament diferenţiat ar părea, la prima vedere, cameleonic - pentru a putea intra “sub pielea” colegului, nu este deloc manipulatoriu; pur şi simplu: te adaptezi situaţiei.
Simple plante le tratăm diferenţiat. Ştim că unele flori (ghivece) preferă lumina, altele - umbra, altele - umezeala, altele - solul uscat. Pe flori le respectăm şi ne comportăm cu ele aşa cum le place, pe oameni de ce îi băgăm în aceeaşi oală?
Data publicarii : 07 Oct 07
Categorie articol : Etapa 3, Concurs 1
Popularity: 2% [?]
Blogul autorului : http://rast.descult.com
Yahoo Messenger :
Profil personal : rast
Iti votez articolul pentru ca imi place subiectul, dar:
Ai grija cu spatiile, este ok sa existe spatii in articol, dar nu asa multe si ai grija unde le pui.
Fi mai coerent, pentru ca se vede ca ai scris articolul in graba si nu l-ai citit de 2-3 ori inainte sa-l postezi. Nu se intelege exact ce vrei sa transmiti prin articol.
Succes!
(Raporteaza comentariu)