Categorii [???]
(D)efectul lui Eu cu Mine despre Mine
18 februarie: ziua mea de nastere, eu m-am nascut chiar pe 18 februarie, intr-un an de gratie. Discut de prezent, de anul 2007. Iar este ziua mea, iar cadouri, iar cinste. Mihai, iubitul meu convietuitor, se prezinta cu cadourile. Minunate, nu le mai insir, mentionez cadoul “esential”: una bucata blog. “Ai blog! Ai si domeniu pe UE, doar esti cetatean european.” Partea cu “ai blog” mi-e clara, mi-a zis el mai demult ca e un soi de jurnal on-line. Partea cu “cetateanul european” e si mai clara, clar nu mi-e “domeniu”. Cine, ce, cum, cati, unde, cand??? Am uitat sa mentionez ca sunt pe langa subiectul calculatoare? Nu? Bine, las’ ca n-are rost sa ma laud cu ce nu stiu. Revin la cadou, ma laud la tot omu’ cu statut de prieten si de familie ca “ce fain cadou am eu”; multi nu pricep, majoritatea se da batuta. Probabil ca bunicul meu inca e siderat ca “ce dracu’ de cadou a mai primit si nepoata-mea?” Ajungem la concret imediat. Asadar, am blog, ce sa fac cu el? Sa scriu in el, ar fi o idee. Pana undeva in luna martie am tot stat si m-am sucit, ce sa scriu, cum sa scriu. Prin luna aprilie am inceput sa o las mai moale ce ganditul, in luna mai am renuntat total iar in iunie m-a abordat Mihai: “Tu chiar n-ai de gand sa scrii vreodata?”. Bun venit blogului prin luna iulie la sfarsit. Mi-am dat drumul, am eliberat inspiratia din mine. Primele 2 zile au fost grele, ca ma citea doar mami si sora-mea, vreo 2 prieteni (chiar doi) si evident Mihai. In a treia, ma citea si directoarea (de la servici). In a patra zi am renuntat sa-mi mai conving cunostintele sa ma citeasca, oricum multe dintre ele nu erau in targetul meu (auzi figuri, mai am si pretentii de target) si restul… nu erau curioase. Mi-am confectionat si amenintare, in incercarea de a convinge lumea: “Cand o sa fiu premiata ca sunt blogger de exceptie o sa amintesc de tine. Ca ai refuzat sa ma citesti!!!” Asa am mai mobilizat vreo doi. 
Am constat ca imi place atat de tare ce scriu, incat, de fapt, ce sens mai are sa ma citeasca cineva. Mie sa-mi fie bine si reduceri sa prindem…! Hai ca pana la urma a inceput taras-grapis sa intre lumea pe blogul meu. Asa-mi ziceau statisticile, insa comentarii 0 barat, 0 taiat. Nici asta n-a reusit sa ma irite prea tare, ca in final, am dedus de aici ca ce aberez eu pesemne e corect. Mai mult, nu starnesc pic de controversa. Asta-i bine, ca nu-s blog de scandal. Ce mare lucru e sa comenteze careva?! Incet, incet a inceput lumea sa dea commenturi. In regula, o luai si pe asta de buna. Acu’ mare dilema, a cenzura/a nu cenzura. Am stat cateva secunde si am ajuns la o concluzie revelatoare: ce sens are? Pe mine ma streseaza cand intru la altii, dau sa comentez si ma lasa in asteptare… a doua oara nici nu mai intru… de fapt intru, sa verific daca mi l-a publicat totusi… dar a treia oara sigur nu. “Sa fie liber la parere pe blogul meu”. Nu am avut incidente pentru ca scriu de bun simt iar cei ce intra pe blogul meu sunt oameni de bun simt. Doar am precizat ca e targetat . Si iaca asa, pas-pas, pas-pas intrai si eu in blogging. Nu ma pasioneaza (neaparat) sa socializez, sa ma stie lumea, sa impart in stanga si in dreapta commenturi ca sa vina si altii la mine pe blog. Aiurea, daca am ceva de spus, o spun (acid de obicei, sunt tentata sa las vreo ironie pe undeva, decat s-o dau pe pupincureala sau vrajeala) si de aia isc de fapt polemici. Ca daca spui ce ai de spus, argumentat, nu vorbe-n vant, te modereaza repede aprigii. Nu ma pasioneaza sa link-uiesc pe altii, pe motiv ca m-au linkuit si ei pe mine; pai daca eu habar n-am de IT ce draci sa citesc pe un blog ce are ca subiect de discutie taman asta??? Raspund intotdeauna la comentarii pentru ca mi se pare de bun simt sa-l introduci (am folosit sinonimul pentru ca nu stiam daca e voie sa zic “sa-l bag” 
) in seama pe cel ce a avut sa-ti spuna ceva. Pe strada daca te intreaba cineva “Cat este ora, va rog” (cu exceptia raspunsului politicos “60 de minute, domnule”) nu ii raspunzi la fel de politicos? Asta cred eu ca inseamna sa-ti respecti cititorii, sa recunosti daca ai gresit, sa le asculti argumentele si sa-ti sustii propriile afirmatii. Si din respect pentru tine dar mai ales pentru altii care te vor citi, sa te abtii de la a slobozi pe cineva. Ironia este o arma atat de usturatoare… Nu toti au stat la coada sa o prinda cand s-ampartit… Eu dupa ce terminasem cu statul la coada la primit “gura mare” am fugit la “tzatze” si Slava Domnului am prins si rand in fata la “ironie” si “aroganta” (deja aveam gura mare, ar fi fost si culmea). “Modestia” a fost in cantitati limitate, n-am mai prins… Concluzie (intotdeauna am concluzie): sunt incantata ca am blog, ca e al meu, ca sunt libera de cenzura si ca pot scrie toate gandurile pe care le am, ganduri pe care inainte, le expuneam celor 2-3 amarati pe care ii prindeam in juru-mi. Acu’ chiar vorbesc mai putin, se si ingrijoreaza prietenii: “Ia mai povesteste-ne de gradinita.” “Ce sa va zic? Cititi pe blog!” M-a lovit asa o maturitate… verbala… scriitoriceasca… v-ati prins si voi ca la coada de “gura mare” am primit bonus si “lalaitul aiurea”???
Data publicarii : 21 Sep 07
Categorie articol : Etapa 1, Concurs 1
Popularity: 15% [?]
Blogul autorului : http://www.rebeccamohl.eu
Yahoo Messenger :
Profil personal : rebecca
[…] http://bloggeri.ro/2007/09/21/defectul-lui-eu-cu-mine-despre-mine.html […]
(Raporteaza comentariu)
Nici nu ma indoiam ca o sa-mi placa tare mult articolul. Imi place cum scrii , cum vorbesti despre lucrurile cele mai firesti si simple din viata de parca ar fi cele mai nemaiponenite lucruri care se pot petrece. . Ce mare lucru sa primesti cadou un blog , zic eu precum vulpea la struguri, ca eu nu am si d-aia tot traiesc.
E frumos cand scrii cu umor si ironie in acelasi timp , e frumos cand cel ce citeste zambeste , daca nu chiar rade , dar si ramane sa gandeasca un pic la ce e scris….e frumos cand ma descoper pe mine in scrisul tau, cred ca trebuie sa depasesti blogul…scrie mai mult , scrie pentru o carte… e cazul!
(Raporteaza comentariu)
Ar fi, zic si eu, dar nu am suficient curaj. Ma simt minunat ca oameni ca d-voastra cred in mine si in scrisul meu, oricum sunt optimista si stiu ca va veni si ziua aia. Imi doresc mult prea tare sa scriu o carte, doar a mea, imi va semana a gust de esec daca intr-o zi n-o sa-mi implinesc visul.
(Raporteaza comentariu)
te citesc de mult dar nu am comentat niciodata. acum cred ca e cazull sa o fac chiar daca asta ma complexeaza ca nu am talentul tau literar. ce mai conteaza trebuie sa doivedesc ca mi place ceea ce scrii.:”>
(Raporteaza comentariu)
Esti o draguta… ma si mir cum de esti asa draguta… glumesc, chiar esti draguta. Nu glumesc ca esti draguta, am glumit cand am spus ca nu esti draguta, de fapt am zis ca ma mir cum de esti asa draguta. Cu asta am glumit, cu miratul ca de ce esti asa draguta. Cand am zis ca esti draguta am vorbit serios… Deci, esti draguta!:”>
(Raporteaza comentariu)
Cenzurat! (Nu folositi cuvinte obscene in comentarii)
(Raporteaza comentariu)
o mica sugestie (pe care am primit-o si eu acum ceva timp) : daca imparti textul in paragrafe, e mai usor de citit.
(Raporteaza comentariu)
Genial.
Let’s get it on, parcă aşa spunea Marvin Gaye…
(Raporteaza comentariu)
@un fan: hah! Te-am prins in ordine indvesa, n-are nimic, te-am prins asta e important! Care obscene tati? Care, ca e firesti si normale toate, nu e obscene nicicare.
(Raporteaza comentariu)
@kus: am aflat si eu acum ca sunt greu de citit posturile mele. Si fac eforturi, dar nu pot dintr-o data sa ma rup, hihi. Mersi!
(Raporteaza comentariu)
Let’s rock this place, nu stiu cine zicea
. Mersi!
(Raporteaza comentariu)
Ce toanta esti Rebecca! Acu’ am avut si eu o revelatie, postul lui “un fan” era cenzurat de moderatori…![:-\](http://bloggeri.ro/smilies/yahoo_question.gif ":-\")
” Ma prinsei si eu acu’ in cel din urma ceas, ca azi dimineata am inteles ca era commentul lui pentru postul meu, cenzurat, si nu pricepeam de ce ca eu nu folosisem cuvinte obscene! Ce toanta sunt…:”> Explicatia mi-o dau mie mai mult decat altora 
(Raporteaza comentariu)