Categorii [???]
Caut un nebun nou
(No Ratings Yet)
Loading ...Inca nu am intalnit un oras care sa nu aiba nebunii lui. La noi s-a profesionalizat si mai mult nisa si avem chiar nebuni de cartier. Cu siguranta ii stiti. Oricat de galagiosi sau agresivi ar parea “turistilor” voua nu va provoaca decat un zambet retinut. E “Lulu”, e “Vasile” sau cum i-or mai fi chemand. Sunt cei care ne familiarizeaza strazile, le coloreaza si ne fac sa ne simtim mai in siguranta. Inca nu am ajuns ca ei. La mine in cartier este “asistenta”. Nu ii stie nimeni numele dar toata lumea poate sa iti relateze ca a fost asistenta. Chiar foarte buna. De aici povestile se impart. Sunt romanticii care o cred indragostita - cum altfel - de un doctor care insa s-a casatorit cu o doctorita. Iar iubirea imensa s-a transformat in disperare si de aici la nebunie au fost cateva zile. Apoi sunt analistii care sunt convinsi ca mizeria din spitale si faptul ca nu putea face mai mult a adus-o in starea asta. Mai sunt cei care hipnotizati de televizor dau vina pe parintii ei care au terorizat-o de mica. Daca asteptati adevarata versiune renuntati. Nu stiu ce a adus-o in starea asta. Si cred ca nici nu ma intereseaza. Este o femeie tanara si in felul ei ciudat frumoasa. Si ceea ce mi-o face si mai draga poarta palarii. Palarii cu boruri mari vara si tot felul de ciudatenii odata cu racirea vremii. Si mai poarta pelerine. Nu stiu daca si le face singura sau pur si simplu le avea in garderoba. Si nu-i lipseste niciodata o sticla cu apa. Sticlele alea verzi de un litru. Nu am vazut-o sa bea niciodata dar intotdeauna este deschisa. “Asistenta” este cumplit de organizata. Ea merge numai pe bordurile trotuarelor. Cand vrea sa schimbe directia aseaza intai sticla pe jos. Apoi urmeaza un dans circular in jurul ei si abia apoi o ia in alta directie. Mie teama pentru ea cand trebuie sa traverseze. Nu cred sa fi observat ca avem semafor. Si nu cred ca ne vede nici pe noi. De sub palarie privirile se indreapta numai spre liniile din asfalt. Si astea trebuie sa fie cat mai drepte. Si ii mai placeau revistele colorate. Se oprea la fiecare chiosc de ziare si le mangaia minute in sir. Nu cumpara si nici nu le primea pe cele oferite de un vanzator mai agasat. Le privea, le mangaia apoi isi lua sticla si pleca.
De ceva vreme nu am mai vazut-o. Poate ii s-a terminat apa sau poate frigul a alungat-o. Cu siguranta insa nu o cauta nimeni. Nu as fi cautat-o nici eu daca nu calcam in cioburile unei sticle verzi. Erau chiar acolo in fata chioscului de ziare. Poate s-a intors la servici. Ori a plecat in cautarea altui cartier cu borduri mai noi. Sau poate ca atata a fost drumul ei.
Daca o vedeti insa tratati-o cu tot respectul, ea este “asistenta”
Alte comentarii
Lasa un comentariu