Categorii [???]
Când nu vom mai fi copii…
1 iunie e o zi specială.
Nu… nu am câştigat la loto, nu am luat 7 de 10, nu e ziua mea de naştere. E ziua copilului. Încă mă simt copil, deşi teoretic, nu mai sunt.
Toţi ar trebui să ne simţim copii de 1 iunie. Să profităm de zi, să ne relaxăm, să avem un pretext de a renunţa la lucrurile şi treburile şi responsabilităţile şi toate celelalte. Să ne amintim cum era înainte, în copilărie, cum ne bucuram de atenţia tuturor, când eram vedetele zilei, când simţeam că avem voie să mâncăm oricât de multă ciocolată, să privim desenele animate 5 ore sau să alergăm prin faţa blocului indiferent de erau temele făcute ori ba. Era clipa noastră de glorie.
Aşteptam cu nerăbdare cadoul părinţilor şi eram şireţi şi ştiam că putem să le cerem de 1 iunie ce nu îndrăzneam până atunci. Ştiam că e ziua în care, obligatoriu, neapărat şi irevocabil, mergeam la cofetărie şi alegeam nu una ci două, trei prăjituri. Era ziua în care primeam hăinuţe noi mereu şi le îmbrăcam imediat pentru a ieşi la joacă cu ceilalţi. Mă mândream cu ele şi încercam să nu cad, să nu mă murdăresc în vreun fel. Îmi plăcea să fiu admirată.
La şcoală cântam, spuneam poezii, purtam coroniţe pe scenă în timp ce recitam. Ţin minte că eram cifra 10 (se putea altfel? “genie” eram) şi literele E şi S. Jucam în curtea şcolii prinsa, ascunsa, ceva cu un împărat… în clase jucam Portocalele, ascundeam un obiect şi cineva căuta, urmat de indicaţiile “rece, cald, fooooooarte rece, călduţ”. Se vedea o urmă de tristeţe a celui ce zicea “fierbinte”, îi era deconspirat obiectul şi locul secret, doar de el ştiut. Dar trecea repede prin emoţia unui nou joc. Jucam şi mima, la început puţin intimidată de privirile prea atente a celorlalţi asupra mea, încercând să se prindă de ceea ce mimam… Şi desenam pe asfalt, în curtea şcolii sau pe strada din faţă. Era o nebunie…
Poate aşa au fost doar zilele mele de 1 iunie, sunt convinsă că mulţi nu primeau atâtea cadouri sau bucurii şi îmi pare rău pentru că fiecare copil trebuia să simtă că lumea e a lui în acea zi. Dar tocmai aceia vor avea un mare avantaj. Vor fi părinţi model în această zi pentru copiii lor, le vor face toate poftele şi îi vor ţine toată ziua cu zâmbetul pe buze şi tot anul cu gândul la următoarea zi de 1 iunie…
Copilul meu va avea mereu zile de 1 iunie pe măsură…
Data publicarii : 08 Oct 07
Categorie articol : Etapa 3, Concurs 1
Popularity: 3% [?]
Blogul autorului : http://www.andreeam.net/
Yahoo Messenger : dida2oo7
Profil personal : Dida
Andreiuţa…,ce bine-mi pare că eu încep aici cu comentariile…
La mulţi ani… Ştii că e ziua ta… Şi azi… Sper că nu ai uitat…
Par legate zilele de 1 iunie şi cele de Crăciun. Au ceva în comun…
Am un singur criteriu pentru voturile de la concurs…şi îţi dau mii de steluţe verzi…Nu doar mii…Ia-le pe toate…
(Raporteaza comentariu)
Da, e ziua mea în fiecare zi, chiar şi în cele ploioase…
(Raporteaza comentariu)
[…] Articolul meu de la etapa 3 îl puteţi citi, comenta şi vota aici: Când nu vom mai fi copii… Author: […]
(Raporteaza comentariu)
Suntem născuţi în aceeaşi zi…
(Raporteaza comentariu)