Categorii [???]
De ce blog?
“De ce “blog”? Ce e aia? De ce sa stau sa citesc “tampeniile” unora sau altora, despre ce-au mancat ei de dimineata si ce-au mai facut pana la finalul zilei? Am doar atatea carti de citit, de ce-as citi blog-uri? Ca ce chestie? Pfuah! Pierdere de vreme! Clar nu ma pasioneaza!” sunt pe scurt cateva din comentariile unor prieteni de cand am inceput sa imi atasez link-ul de “wordpress” la YM sau in fine, chiar de cand am inceput cu Yahoo 360. Un gen de raspuns - care descrie posibilul mobil al “scriitorilor” de blog-uri - poate fi “grafomania” lui Kundera (l-am mai postat candva):
“Irezistibila proliferare a grafomaniei printre oamenii politici, soferii de taxi, printre lauze, amanti, asasini, hoti, curve, prefecti, medici si pacienti imi demonstreaza ca tot omul, fara exceptie, poarta in sine un virtual scriitor, drept care intreaga specie umana ar putea cu deplina indreptatire, sa coboare in strada si sa strige: Suntem cu totii scriitori! Caci fiecare sufera la gandul ca dispare neauzit si nebagat in seama, intr-un univers indiferent si de aceea tine cat mai e timp, sa se transforme in universul propriilor sale cuvinte.”
Motivatia mea este in primul rand, una emotionala: cea care ma determina aproape in fiecare seara, chiar daca am avut o zi “plina” (multe cafelele, mailuri, telefoane, discutii, stres, dileme), sa mai stau totusi inca jumatate de ora (cel putin!) la calculator sa scriu cateceva si despre ultimul film vazut, cu ultima resursa de energie din acea zi…., cea care atunci cand eram mica m-a facut sa incep nu-stiu-cate jurnale despre viata mea “tumultoasa” din acea vreme (sic!), cea care pana la urma a dus la definitivarea catorva povesti pe care nu le-am dat nimanui sa le citeasca necrezand vreodata ca ar fi bune de ceva (dar pe care cu nostalgie, inca le pastrez!), cea care m-a facut sa indraznesc sa scriu un blog in era internetu-ului, sperand cu timiditate ca voi fi “citita” si asteptand curioasa, “comentariile”, cea care ma face sa scriu si acum.
De ce blog? Pentru ca asa sunt eu si pentru ca pot sa fac asta atata timp cat macar un singur om va citi: www.aiaciu.wordpress.com
Enjoy! 
Alte comentarii
Lasa un comentariu