Pagini

Categorii [???]

Categorii sponsori [???]

Ce faci mă, dai cu blog?

Aspectul meu preferat la un blog este că are puterea de a schimba opinii. Desigur, în orice formă de media chestia asta are loc, dar în cazul blogului tu eşti cel care provoacă moţiune în creierul cititorului. Şi cea mai tare parte: nu contează cine eşti. Poţi să fi copil de grădiniţă sau muribund de 90 de ani. Poţi să ai trei facultăţi sau să fi analfabet (eh, nu chiar), nu are importaţă. Orice şi oricine ai fi, nimeni nu te poate opri din a face blogging (într-o ţară liberă).

Ce fac eu? Blogging din plăcere. Şi zic asta ca să se înţeleagă că nu o fac pentru bani (ca unii). La fel ca în multe alte domenii (bloguri inclusiv), când câştigi bine dintr-un lucru te ia cu lăcomie şi tinzi să devii sellout (fraier pentru cei care nu ştiu engleză). De aceea nu am adsense pe blog şi nici un alt fel de reclamă plătită. Cât despre trăit din blogging: nu e pentru mine. Nu am talentul, nici răbdarea necesară. A, şi era să uit: am 17 ani.

Totuşi asta nu înseamnă că nu mă implic. Zilnic pierd multă (era să scriu mulă) vreme citind o grămadă de alte bloguri şi scriind pe al meu. Folosesc Feedreader fiindcă e simplu şi are search, iar datorită lui pot să spun că sunt bine informat în legătură cu multe multe chestii mai mult sau mai puţin utile. Blogul m-a schimbat mult.

Încă o chestie ştiută de toată lumea: dacă scrii bine, eşti vizitat. Pe parcursul celor 18 (?) luni de când am blog, am intrat în contact cu câteva zeci de alţi oameni pe care nu îi cunoşteam, în general de vârsta mea. Mi-am făcut prieteni (so called) şi duşmani (mai puţin) de prin toată ţara. Pentru asta e foarte util blogul - dacă ajungi prin alte oraşe decât al tău şi te plictiseşti, poţi găsi pe cineva cu care să bei o bere sau (vorba vine) un suc. Dar e interesant şi pentru prietenii apropiaţi care citesc blogul. Vine cu o mare cantitate de avantaje.

Acum vreo două săptămâni au aflat şi părinţii mei de existenţa lui alexblog.eu, moment pe care l-am anticipat. Pentru cei care nu s-au prins: ăsta e motivul pentru care vă cenzurez comentariile. Mă bucur că, deşi ştiu că mă citesc ai mei, nu e nevoie să-mi schimb stilul de a scrie în nici un fel. Dar asta e altă poveste.

Am observat, de-a lungul dezvoltării mele ca blogger, că oamenii în spatele acestor saituleţe drăguţe au gândirea asemănătoare. Vrând-nevrând, am intrat şi eu oarecum în această comunitate a bloggerilor, care pe zi ce trece creşte şi capătă mai multă putere în ţară, pe mai multe planuri. Am mai menţionat şi la alte ocazii: netics este cel care m-a iniţiat în blogging. Fără să fi ştiut iniţial, el este primul blogger pe care l-am cunoscut personal (ba chiar îl ştiu dinainte să îşi facă blog). Fiind în comunitatea respectivă, nu mă pot abţine să nu mă duc cu el la blogmeet (prima mea experienţă de acest fel - luna viitoare în 13). Pe lângă el, mai cunosc şi alţi bloggeri orădeni, dar nu merită menţionaţi (diferite motive, wink).

Deci da, dau cu blog. M-a afectat mult în viaţa personală. Mă repet? Mi-a adus multe bucurii: noi amici (local şi remote), niscai relaţii mai miştoace, colegi ofticaţi (şi unguri), neuroni bine folosiţi, apariţii prin presa locală etâcâ, dar şi căteva ne-bucurii (nu are rost să le menţionez, wink 2). Nu dau cu blog fiindcă e trendy sau nu, ca să mă bag în seamă, pentru bani sau altele. O fac pentru satisfacţia mea personală, ca să amuz şi ca să schimb opinii.

Cele 23 de apariţii ale cuvântului blog (oops 24) + una în titlu fac un număr mare şi rotund. Prea mare pentru cele aprox 650 de cuvinte din această postăreală, aşa că vă ţuc virtual în semn de ceau (dar şi ca să citiţi şi următoarea, când vine).

Articol scris de : alextg
Data publicarii : 23 Sep 07
Categorie articol : Etapa 1, Concurs 1
Popularity: 10% [?]
Blogul autorului : http://www.alexblog.eu
Yahoo Messenger :
Profil personal : alextg