Categorii [???]
The customer is sometimes left
Ce auzim noi la fiecare curs de vânzări, în fiecare manual de vânzări, ce aude cel de la telesales/telemarketing/televizor (ăăă, ăsta nu) la fiecare cuvântare a șefului? „The customer is always right!”. Parcă sună a orz de dat la gâște acest dă castămăr iz olveis rait, sună a o chestie ce te obligă să te porți regește față de acest customer. O plângere a unui customer echivalează cu o decapitare rapidă a nenorocitului (de cele mai multe ori), sau cu sancțiuni, penalizări, sau, în cazul firmelor de la stat/ ministerelor/ alți frecangii cu o ignorare totală. În general, teoria este adevărată – la noi se traduce clientul nostru, stăpânul nostru – dintr-un simplu motiv: client nefericit = client care nu revine la tine. Client care îți dă cu flit și merge liniștit la altul, sau, dacă are prea mult timp liber, merge la OPC și te dă în gât că l-ai mințit/supărat/înjurat și mai știu eu ce. Client = zeul care îți dă bani. Aaameeen, să ne închinăăăm cliieeentuuuluuuui!
Asta e părerea patronului – să ne închinăm clientului! Dar până la client intervine o armată de oameni, angajați ai patronului, cărora le pasă sau nu de nevoile clientului – acu vreo doi ani, auzeam pe una de la un Fornetti urlând: „clienții-s creetiiini!”. Iată între ce extreme balansează această relație client-firmă.
Cine-s clienții noștri, ai bloggerilor? Cititorii… pentru ce ne luptăm noi? Pentru minutele pe care un cititor le petrece în Internet Explorer sau Firefox sau vreun cititor de RSS-uri citind creațiile luminate ale minților noastre. Ne luptăm să câștigăm inimile, sufletele, și pernițele arătătoarelor vizitatorilor și vizitatoarelor noștri ce vor clickăi suav pe link-urile articolelor noastre, astfel producându-ne mult râvnitele stat-uri. Stat-uri care ne pot impacta financiar pozitiv, mărețul Gugăl sau alții plătindu-ne în funcție de intenția pernițelor vizitatorilor sau vizitatoarelor noștri. Deci e simplu: noi ne adresăm ochilor ce sperăm că vor citi articolele noastre, ochi ce la rândul lor vor trimite informația către creier, unde va fi procesată, asimilată și (sperăm noi) apreciată, astfel încât pernița magică din vârful degețelului să vrea să facă click pentru a reveni la blog-ul nostru ospitalier.
Internetul fiind un loc magic, unde se adună zeci/sute/mii de creaturi inteligente, și milioane de creaturi cretine (vorba fornetistei de mai sus), ne punem întrebarea: cum satisfacem noi nevoile lor, cum le încălzim noi suflețelele astfel încât să avem un impact pozitiv asupra pernițelor arătătoarelor lor? Dacă încercăm o abordare „veniți toți mânca-v-aș, pă toți vă iubesc”, va iesi un fel de „mânca-v-aș, n-ați venit, cretinilor”. Un fel de cum spunea un iluminat de la o firmă de asigurări care reușise performanța să dezvolte un produs pentru bănci, din care nu vânduse mai nimic: „am creat un produs super pentru bănci, și nu-l ia nimeni – ce cretini!”. Și iată deci cum customerul tău drag, cititorul tău drag, poate să o ia spre stânga – „the customer is sometimes left”. Nu-i poți satisface pe toți spune o altă învățăminte sfântă din vânzări (Alina Plugaru a încercat să contrazică, dar n-a satisfăcut pe nimeni pare-se). Și atunci încearcă să satisfaci pe câțiva importanți, pe câțiva care să revină la tine, care să zică la prieteni „bă ce chestii scrie ăla bă!”, care să te comenteze pe blogul tău, pe blogul lui, etc. Dar nu mai insist căci chestiile astea le citiți prin cărțile alea apărute despre bloggeri, scrise de unele persoane de care n-am auzit în viața mea (și bloghez de ceva timp).
Termenul de customer care o ia spre stânga l-am gândit azi dimineață în timp ce eram tuns. Cititorii noștri nu au întotdeauna dreptate, precum clienții, și atunci opusul logic al expresiei the customer is always right este the customer is sometimes left. Lucru care se potrivește de minune cu un termen ce l-am auzit în industria de IT (ramura de suport mai precis), acela de left-user, sau L-user (cei mai inteligenți pricep aluzia). Yep – the customer is sometimes left, lucru realizat și de tanti fornetista de mai sus, lucru realizat și de bloggeri celebri cum ar fi Zoso, Visurât, Piticu, și alții ce îi mai citesc – avem cititori mai puțin inteligenți, care comentează că nu le plac articolele ce sunt scrise, dar vizitează blogul cu regularitate, aducând vizite, și implicit, stat-uri. Dar ei sunt acolo – noi nu le satisfacem nevoile, nu-i facem fericiți, îi facem să ne urască și mai mult, dar ei ne aduc nouă stat-uri. Deci, chit că the customer isn’t always right (aka the customer is sometimes left), acești L-customers sunt ai noștri, îi păstrăm cu sfințenie, ne vor urî în continuare, dar ne vor vizita!
Dragii mei, nu uitați să vă preocupați și de acești L-Customers! Because the customers are sometimes Left!
Alte comentarii
Lasa un comentariu