Categorii [???]
Ramolit şi cinstit or prostănac şi tâmpit, aceasta-i întrebarea
Se spune că judeci pe cineva nu după răspunsurile pe care ţi le dă, ci după întrebările pe care şi le pune. Şi chiar dacă partidele noastre politice nu s-au obişnuit să-şi pună întrebări shakespeariene de genul to be or not to be, în anul ce-i pe sfârşite un partid va reuşi să-i inspire chiar şi pe autorii dramatici.
La o astfel de tragi-comedie, în câteva acte şi o singură scenă – cea a politichiei româneşti! –, asist aproape înmărmurit. În dreapta, într-o lumină difuză, se zăresc patru inşi, de rase diferite. Au făcut parte din Coaliţie şi din când în când scot sunete guturale şi se ceartă. Tocmai fiindcă joacă zaruri. Zaruri măsluite. În schimb, pulurile sunt originale. Sunt din os domnesc, os românesc.
Cei patru se ceartă un act-două, apoi, treptat, lumina care-i înconjoară se stinge. Şi, în timp ce pe partea dreaptă a scenei se face întuneric deplin, pe cea stângă, chiar în dreptul ochiului mai bun al lui Băsescu, joacă oamenii PSD-ului, fost PDSR, fost FSN, fost CPUN, fost PCR. Fost. Şi-atât. Fiindcă viitor s-ar părea că nu mai are, decât doar dacă actualul stăpân al pescăruşului de la Cotroceni nu va face destul curent încât să le sufle din pupa ceva-ceva din voturile nostalgicilor.
Cum vă spuneam, în partea stângă sunt două personaje. Acestea au ieşit din mintea îmbârligată a autorilor: o rusoaică şi-un american.
Primul personaj este ramolit - cum ar spune ex-ministrul de Externe şi actualul preşedinte de partid, Mircea Geoană-, dar sărac şi cinstit, potrivit propriilor păreri despre sine. Este întunecat fiindcă nu crede în Dumnezeu şi, ca urmare, nu are conştiinţă. Singura care l-ar mai ajuta să fie om şi nu emanat. Şi este acuzat nu pentru ce a făcut, căci de făcut l-a dus totuşi mintea să facă ceva în cele patru mandate. Adică să se înconjoare, ca de un corset, de care este mândru nevoie mare - precum domnişoarele bătrâne şi obeze -, de tot felul de lichele şi de trepăduşi politici.
Cel de-al doilea personaj este prostănac şi tâmpit, adică aşa cum îl vede ex-, ex-, ex-, ex-preşedintele României, Ion Iliescu. De acest personaj, aparent neverosimil, ne vom ocupa în cele ce urmează. Tocmai fiindcă joacă inconştient. Plânge şi când rolul nu i-o cere. Astfel că fardul, iniţial de calitate, îi intră în gură şi, în combinaţie cu saliva, face imense baloane ce sunt atrase către public printr-o putere nevăzută. Probabil că din cauza asta nu e atent la ce i se suflă din culise şi nici la murmurul spectatorilor. L-a uitat pe regizor, deşi între două reprezentaţii traversează Oceanul, spre Hollywood-ul politicii, doar-doar va deveni şi el profesionist.
Pe de altă parte, ţinuta lui e fără cusur. În lacul pantofilor, nasul i se vede cu cea mai mare claritate. E imens şi creşte continuu. De asemenea, e îmbrăcat la patru ace. Are mersul cocotelor masculine şi miroase bine. Poate că din cauza asta se plimbă mereu de colo-colo, în speranţa că va face impresie bună. Şi mai are câteva defecte: vorbeşte cu precipitaţii şi îi întoarce spatele sufleorului. Are un comportament imprevizibil, fiindcă, în plin avânt actoricesc, se opreşte şi tace. Uită replicile. Şi când uită replicile, fandacsia-i gata, el “scoate baioneta”. Dar total neîndemânatic, tocmai prin şliţul pantalonilor.
Vrea să lupte, dar o ţine invers. Joacă prost. Sau magistral, potrivit alegătorului turmentat de lângă mine. Nu ştie că trebuie să reformeze stânga politicii româneşti, scăpându-o nu doar de ramoliţi, ci, mai ales, de baronii locali. Baroni musai cu mătuşi matusalemice. Şi milionare în dolari. Că doar nu în molari…
Totuşi, revenind la eroul nostru, şi un nespecialist vede că acest personaj a intrat în scenă dintr-o ambiţie personală, vrând el, în mintea lui şcolărească, să-i demonstreze ramolitului, un fel de tătucă al neocomunismului autohton, că e el e mai mult decât prostănac. E şi tâmpit.
Şi, totuşi, pentru a-i da satisfacţie, îi dăm dreptate şi-i spunem că rolul i-a reuşit.
Păcat de spectatorii care stau mai în faţă şi-i zăresc, între două urlete, mărul lui Adam. Măr roşu, plin de viaţă, din care, iată!, scoate capul, triumfător, un vierme.
Viermele neadormit al comunismului…
Data publicarii : 08 Oct 07
Categorie articol : Etapa 3, Concurs 1
Popularity: 17% [?]
Blogul autorului : http://alexandrog.wordpress.com
Yahoo Messenger :
Profil personal : Alexandrog
[…] Click pentru a vota […]
(Raporteaza comentariu)
Nu te simti ofensat, nu stiu daca ai votat deja, dar cand cei ca tine vor vota si vor fi din ce in ce mai multi, generatia lui Geoana, Ponta, Iliescu, Vanghelie si Corlatean, generatie nu ca varsta ci ca mentalitate, va iesi din scena sau daca nu va iesi, nu va mai avea prea multe de spus. Pacat insa ca si numarul prostilor si al celor ce se vor prostiti creste in aceeasi proportie, si dupa asta va trebbui sa scapam si de generatia BEEEcali, Salam si Pustiu Obez…
Oricum, felicitari pentru articol!
(Raporteaza comentariu)