Categorii [???]
Menajeria muzicala
Vă propun azi o incursiune în fauna muzicală care vă populează televizoarele;vom vedea exemplare culese din toate colturile frumoasei noastre tari, captive în cutiuţele alea cu mai multe canale la care oamenii obişnuiesc să se holbeze seara după ce vin de la serviciu.
Începem cu Ştoarfele Cântătoare, animale cunoscute prin sunetele şi dansurile lor care amintesc de ritualurile împerecherii. Vă rugăm să vă dezlipiţi ochii de geamuri şi să vă băgaţi limbile-n gură, ca să mergem mai departe.
În stanga avem corespondenţii masculini ai Ştoarfelor, ale caror caracteristici sunt in mare aceleaşi, doar cu o diferenţă de sex şi un plus de penibilitate
.
Vedem acum cuştile urangutanilor (vă avertizez că aici domneşte un miros specific).
Urmeaza vitrina semi-împaiatelor sau a relicvelor vii, animale pe cale de dispariţie, dintre care poate recunoasteti unele specimene, ce puteau fi văzute frecvent acum vreo 15-20 de ani.
În faţă, parcă dominând restul parcului, este cuşca leului. Momentan nu-l putem deranja, compune o melodie. De câteva zile mormaie întruna o frază: “Mozart motzardeste şi concurenţa stă pe loc”. Probabil acestea sunt versurile…
Alături sunt ceilalţi lei, mai mici, între care deseori izbucnesc conflicte pentru supremaţie.
Mai e subsolul, underground cum îi zice acum. Nu-i nimic dacă vă e lene să coborâţi, oricum nu se vizitează.
Cam atât. Gradina e în renovare pe termen nelimitat.
Asta e industria muzicala românească. Nu o jungla, pentru ca jungla e ceva frumos în sălbăticia ei, ci o gradină zoologică infectă din care îngrijitorul a uitat de mult să cureţe mizeriile.
Că tot vorbeam despre animale, mi-am amintit o poveste străveche.
Zice aşa:
“Erau odată trei purceluşi cântăreţi, unul rocker, altul hip-hoper şi al treilea manelist.
Ultimul nu era pretenţios, manca orice găsea, ba chiar se aventura prin culturile oamenilor, furând.
Într-o zi, plecaţi după d-ale gurii (era lipsă), cei trei se întâlnesc cu greierele care-şi cumpărase o vioară, şi fiindcă nu învăţase încă să cânte, îi rugă pe cei trei fraţi să o încerce ei. Rockerul spuse că el nu cântă decât la chitară electrică; hip-hoperul obiectă că el ştie doar să facă versuri. Purceluşul manelist luă atunci vioara şi cântă una de jale, făcându-l pe greier să verse două bălţi de lacrimi şi să spună recunoscător:
- Ca răsplată, îţi voi arăta drumul către o grădină plină de legume…
Purceluşul manelist mulţumi, îi convinse şi pe fraţii lui să-l însoţească, însă nu reuşiră să se atingă de nimic, căci în poartă se ivi ursul furios.
Purceluşul manelist se ascunse repede, dar ceilalţi nu apucară - ursul îi bătu până-i învineţi, după care îi lăsă acolo mai mult morţi decât vii şi plecă să-şi facă rugăciunea.
Purceluşul manelist ieşi din ascunzătoare şi se ospătă până nu mai putu. Mâncase ca un porc. Se sculară şi ceilalţi cu chiu cu vai şi plecară acasă.
Acolo îi aştepta Omul cu cuţitul ascuţit.
- Pe care dintre voi să vă tai şi să vă mănânc?
Întrebare retorică, fiindcă fraţii mai mari erau slabi de li se vedeau coastele. Aşa că-l luă de urechi pe purceluşul manelist şi deşi acesta se strădui să-l înduioşeze, omul îi tăie gâtul şi-l făcu sarmale.”
Ce-i drept, noi suntem în stadiul în care încă îl hrănim pe Purceluşul Manelist. Dar va veni o zi când el va dispărea definitiv. Nu prea curând însă, având în vedere că mai mult de jumătate din colegii mei cântă la nunţi şi probabil liceul de muzică va fi încă mult timp formator de generaţii de lăutari.
Toată lumea ştie cât de proastă şi cât de puţin diversă e muzica la noi. Şi cum să fie variată, când lucrurile se întamplă în felul următor?
“Am bani, prietena mea are voce, cum dau de Moga?”
Ăsta era un topic de pe myband, site care cică promovează tinere talente.Ca să nu scap ocazia de a-mi face reclamă, vă anunţ că mi-am pus şi eu câteva melodii aici.
Şi tot umblând pe-acolo am descoperit un talent cu care nici nu-ndrăznesc să mă compar…
Apropo de myband, poate aţi văzut emisiunea lu’ Maruţă; era o vreme când joia era zi dedicată myband, adică se chemau caţiva fraieri care voiau să fie vedete, Maruţă şi Moga îşi băteau o ora şi ceva joc de ei, umpleau timpul şi după aia nu se mai auzea nimic despre respectivii artişti. Într-o seară îmi sună telefonul: “Bună seara-Bună seara-Suntem de la Garsoniera lui Maruţă, poţi să vii joi?”
Eu, în loc sa ţopăi pe pereţi de fericire că mă cheamă (după şapte mii de e-mailuri trimise), zic: “sunaţi-mă peste un sfert de oră că trebuie să mă gândesc”.
M-am dus. Eu şi încă cinci fraieri. Fix cu două minute înainte să înceapă, apare şi Maruţă, îşi dă haina jos şi intră direct în direct: “Bună dimineaţa!…”
Am lălăit ultima, Moga nu venise că era ocupat cu plagiatul pentru Eurovision (pardon, cu “acuzaţia nefondată de plagiat”) şi la un moment dat a sunat, ca să-şi dea şi el cu părerea. Când ajunge la mine, zice: “Are o voce interesantă, ar merge să…”
“Gata Marius, ne apropiem de finalul emisiunii.” s-a băgat Măruţă repede.
Şi aşa am rămas cu ochii în soare, fără să ştiu ce crede Motzardelu’ despre mine. Şi tot cu ochii în soare am plecat, fiindcă sistemul de votare era în stilul ăstuia de la concurs d-aici, gen “cheamă-ţi toţi prietenii”, numa’ că eu, cântând în ultimele zece minute, am fost defavorizată şi mi-a luat locul o drăguţă a cărei mamă îşi sunase din culise toate cunoştinţele.
Sunt de acord că muzică trebuie să se vândă, dar se face prea mult comerţ şi prea puţină artă. Şi e un comerţ care prinde la oamenii proşti. Pentru că trebuie să fii prost să dai banii pe albumele sau pe biletele la concertele afonilor ăstora.
Deci, cum arată peisajul muzical românesc?
Cât se poate de monoton.
Cât vezi cu ochii, munţi şi păduri….munţi şi păduri…
Noroc că-s la modă defrişările.
PS1: Nici eu nu ştiu ce e aia ştoarfă.
PS2: “Poveste străveche” = scrisă acum trei luni
PS3: NU da click aici!
Data publicarii : 01 Oct 07
Categorie articol : Etapa 2, Concurs 1
Popularity: 6% [?]
Blogul autorului : http://nonsense.ablog.ro
Yahoo Messenger : Nonsense0_0
Profil personal : Nonsense
Deci cu asta participa Mua…
(Raporteaza comentariu)
Ştoarfele![:-\](http://bloggeri.ro/smilies/yahoo_question.gif ":-\")
” foarte tare povestioara cu cei trei purcelusi dar fotografia aia stim noi care … e prea prea tare 
deci ti-as da 10+ daca as putea dar asa 5 stars from me
(Raporteaza comentariu)
stimata nonsense esti singura care are curajul sa spuna adevarul total … deci dragi cantareti si cantarete care ne incantati pana la delir zi de zi … tocmai ati primit prima lectie …atentie marita … ochii mari si ciocu mic … va urma
(Raporteaza comentariu)
LOOOOL
(Raporteaza comentariu)
(Raporteaza comentariu)
O veni oare ziua când învăţăm să nu ne mai începem propoziţiile cu “deci”??? Deci, două stele pentru asta.
(Raporteaza comentariu)
@DeMaio
Deci mi se pare ca deci am folosit cuvantul “deci” o singura data, in loc de “in concluzie”, pt ca deci altfel as fi depasit cele 1000 de cuvinte care acum este fixe 1000. Deci cand o sa inveti cum e asta cu comicu’ de limbaj, cand n-o sa te mai cramponezi de detalii si cand o sa scapi de rigiditate,deci atunci o sa te votez si eu.
Deci stelutele tale e irelevante.
(Raporteaza comentariu)
Ce-am putut sa rad cu iumila.
oouu cheeky cheeky
Am dat click. Shoot me.
Daca e facuta de tine ai talent 
‘Vacile mileniului’ si ‘Cei trei purcelusi care erau patru’
(Raporteaza comentariu)
Pai n-a fost asa greu sa le decupez mutrele
Vreau si eu sa-l citesc…
Da’ nu-ti gasesc articolul!
(Raporteaza comentariu)
eu am votat dar nu stiu daca se pun stelutele.oricum nu conteaza.imi place articolul
(Raporteaza comentariu)
de ce scrieti atat de muuuult?
textul lung scade interesul cititorului, un text foarte tare de altfel. asadar, singurul meu repros: daca bloggeri.ro seteaza o limita maxima, nu inseamna ca trebuie sa o si atingeti 
. 5 stele pentru ca e foarte buna creatia.
(Raporteaza comentariu)
Io ce sa fac daca am vorba multa-n mine…
In prima varianta erau vreo 1500 de cuvinte…si am tot scos, pana am ajuns sa respect limita
(Raporteaza comentariu)
Nu conteaza daca textul e mic, de 300 de cuvinte sau mai lung, de 1000. E important mesajul.
(Raporteaza comentariu)
degeaba un mesaj este superb daca e pus intr-un text atat de lung incat sperie cititorii… un text bun inseamna si o punere in pagina buna. degeaba ai o super ciocolata invelita intr-o hartie A4 alba… nimeni nu o cumpara. e o ciocolata buna…un produs execrabil. e bun pentru producator…neavand cumparatori. imbina-le si vei avea un text foarte tare.
(Raporteaza comentariu)
good work
(Raporteaza comentariu)
In general critica atrage mult mai mult atentia decat un articol “pro” (in cazurile care tind spre echilibru). Cred ca sta in natura umana.
Sunt fortat sa-ti dau dreptate in privinta muzicii romanesti insa cred ca articolul tau este un pic cam “extremist”…nu e dracul chiar asa de negru.
Ai 3 mesaje in unul singur…jungla, povestea si maruta ceea ce mi se pare putin cam… aiurea.
Nota mea ar fi un 4,5. Iti dau 5 ca sa echilibrez balanta
(Raporteaza comentariu)
un vot de la mine.Super tare articolu’
(Raporteaza comentariu)
oops, am uitat ca nu se mai poate vota.Sorry ca am pus 2 commenturi unu dupa altu
(Raporteaza comentariu)
Thanks pt stelutze si commenturi…
@cristi: ce daca-s 3 mesaje intr-unul? las’ ca tocanita-i buna (uneori).
@axel: thanks si tie pt intentie
Wow! S-a incheiat perioada de votare si eu habar n-am ce tema sa-mi aleg pt ultima etapa!
Dar nu conteaza, diseara ma duc la concert la Muse …and nothing else matters…
(Raporteaza comentariu)
@nonsense: am fost la muse…cam dezamagit m-am intors…sper ca te-ai distrat mai bine ca mine.
(Raporteaza comentariu)
Muse au fost la inaltime ca de obicei…mi-au placut. Numai ca, nu stiu de ce, am ramas cu un gust amar. Poate pt ca nu prea am vazut nimic, m-au calcat altii pe picioare, n-am reusit sa merg la autografe si jandarmii au facut misto de mine…
Pe tine ce te-a dezamagit?
(Raporteaza comentariu)