Categorii [???]
Rezonanta sunetelor
Daca as putea pune in loc de cuvinte, note, as sti mai bine sa redau ce este muzica pentru mine…. sau poate ca nu. Poate as lasa muzica sa curga lin in vine, sa imi fie sange, aer, apa - tot. Dar poti oare spune ce e muzica? Sau cat din ceea ce asculti tu ca muzica pentru tine, este muzica pentru altii?
Daca as putea pune in loc de cuvinte, note, as sti mai bine sa redau ce este muzica pentru mine…. sau poate ca nu. Poate as lasa muzica sa curga lin in vine, sa imi fie sange, aer, apa - tot. Dar poti oare spune ce e muzica? Sau cat din ceea ce asculti tu ca muzica pentru tine, este muzica pentru altii?
Suntem portative si ecouri. Sunetele si cuvintele vin si se scriu in noi, se inregistreaza. Copilaria devine un portativ cu note cand vesele (am furat ciresele vecinei), cand triste (am cazut si mi-am facut ditamai zgaiba in genunchi) dar sunetele sunt usoare, fara griji….
Hopa, am ajuns domnisorica…. Ia uite ce frumos este sa dansezi la petrecere. Sa fii in bratele cuiva. Si dintr-o data o nota grava. Incepi sa nu mai plutesti, sa nu mai zburzi. Te gandesti la ce vei face, treci prin tonuri grave de orga, pretinzand ca esti adult responsabil sau dimpotriva se aud numai sunete zbantuite de disco-pop. Mai sunt chitarile care aduc cantece glume sau cantece protest. Esti neinteles si blugii sunt cei care te caracterizeaza. Esti rebel sau dimpotriva revoltele iti sunt innabusite si se aud acorduri de pian….
Si portativul acesta isi gaseste usor loc in tine. Si rand pe rand se scriu portative. Pe unele le asculti surazand, la altele incep sa iti curga lacrimi de dor, la altele te pufneste rasul, iar altele poate iti zgarie urechile si nu te recunosti in ele.
Portative, portative cu atatea note scrise ce par reci dar sunt atat de pline de caldura, de ceea ce esti - sunete invizibile dar atat de aproape de tine. Uneori ti se pare ca suna dezacordat, ca iti zgarie urechile si cu toate acestea… ele sunt in tine. Si in ele te regasesti. Sunt portative scrise dintr-o suflare si altele pline de stersaturi, de corecturi, pe unele se suprapun mai multe serii de partituri. Unele sunt scrise cu infrigurare. Si toate aceste partituri sunt parte din tine. Te definesc si te creeaza. Unele partituri le prezinti tuturor, altele le tii doar pentru tine.
Si ai momente…. cand… te asezi comod si incepi sa pui una dupa alta, partiturile…Te izolezi de tot si incepi sa asculti. Si iti dai seama ca toata aceasta muzica pe care o asculti, simfonie sau slow, pop sau rock, disco sau hip hop, sau toate laolalta, oricat de haotic ar parea, reprezinta concertul pe care il dai tu lumii. Si e un concert permanent.
Fara sa iti dai seama, melodiile tale sunt ascultate si de altii. De multe ori nici nu stii ca ai spectatori. Esti pierdut in ceea ce rasuna din tine, incat nu realizezi ca nu esti singurul care asculta.
Pe drum, unii spectatori renunta sa te mai asculte si pleaca. Dar, in final, constati ca ai unii ascultatori fideli… sunt aceea carora muzica ta le-a creat senzatia de familiar, care au simtit la fel ca tine. Uneori… sala este si ramane goala… Asta este! Muzica ta nu a placut. Dar este o muzica la care nu poti plagia, la care nu merge playbackul. Nu poate fi decat live si nu poate veni decat din tine.
Mai sunt si melodiile pe care le interpretezi special pentru public. Sunt piesele cu care stii ca te recunosc. Iti definesc stilul pentru ceilalti. Ai momente in care iti dai seama ca, de fapt, interpretezi la nesfarsit aceeasi si aceeasi piesa. Si nu pentru ca ti-ar fi disparut imaginatia, creativitatea, ci pentru ca ai obosit sa incerci sa gasesti alte moduri prin care sa fii ascultat. Sau pentru ca realizezi, cu tristete, ca ascultatorii tai nu aud si celelalte melodii pe care le interpretezi. Esti acelasi cantec pe care ei au decis sa il asculte si resping orice alt fel de interpretare. Sunt, de fapt, surzi la alte melodii. De multe ori te intrebi de ce? De ce fac asta? De ce nu percep celelalte nuante? De ce refuza sa asculte si celelalte piese? Nu ar trebui sa iti mai pui astfel de intrebari. Este decizia lor. Iar… daca stai sa asculti melodiile lor iti dai seama ca ei s-au blocat pe aceeasi melodie. Ca refuza sa mai scrie alte partituri. Si atunci incearca si tie sa iti impuna acelasi stil. Aceeasi maniera. Ai iesi din anonimat fiind altfel. Si de ce sa fii altfel decat ei?
Data publicarii : 29 Sep 07
Categorie articol : Etapa 2, Concurs 1
Popularity: 2% [?]
Blogul autorului : http://nongrata.weblog.ro
Yahoo Messenger :
Profil personal : personanongrata
Muzica este arta de a gandi cu sunete.
(Raporteaza comentariu)
Kira, muzica este totul. Fiecare din noi suntem muzica. Trebuie doar sa invatam sa ne ascultam.
(Raporteaza comentariu)