Categorii [???]
Provocarea Neprihanitei
Saptamana asta si-a aniversat Neprihanita pisica. Sau bunica. Nu mai stiu. Asta a fost scuza ei cu exact un an in urma. Daca e Sf. Andrei, probabil e bunica. Nu cred sa-si fi numit pisica Andreea. De fapt, nici nu cred ca are pisica. Are doar un catel care n-o lasa sa iasa din curte ultima oara cand am intalnit-o. Numai ca nu m-ar fi mirat sa-mi fi zis ca e ziua pisicii. La cate scuze epuizase ca sa amane o intalnire cu mine…
Scuze, scuze, scuze… Nu pot, trebuie sa invat duminica!, mi-a zis joi. A vazut ca nu tine, si a revenit sambata Stii ceva, maine e ziua lu …! Nu mai stiu daca era pisica sau bunica. Vezi ca vin la tine sa te iau!, am glumit eu evident fara sa am vreun gand in sensul asta. Ha! Nici nu stii unde stau!, a replicat eu starnindu-mi aproape instant provocarea. Vezi ca eu stiu multe, am si o baza de date!, nu m-am lasat nici eu. Ha! Nici nu stii pe ce nume stau eu unde stau!, a continuat Neprihanita.
Azi e o zi frumoasa. La fel ca si anul trecut pe vremea asta. Iar orgoliul meu masculin era mult prea zgandarit ca sa stau in casa intr-o asemenea zi. Auzi, nu pot sa aflu eu ceva! Deja se credea Fiona, era int-un turn si nu puteam ajunge la ea! Am aflat repede pe ce nume era trecut apartamentul. Am intrat pe paginialbe.ro dand criterii de filtrare numele strazii si numarul. Am parcurs cele 112 inregistrari si am notat pe cea care se potrivea cu numarul ei de telefon.
Planul A. Ma trezesc la 7,30 si ma imbrac sport sa merg la alergat. Nu oriunde, pe langa Parcul Tineretului. Da, ati citit bine, pe langa parc si nu in parc. Suficient de pe langa cat sa fie in jurul perimetrului in care o condusesem pe Neprihanita acasa de n ori. Ajung in pas alergator la blocul din care imi tresarea inima de fiecare data cand iesea pentru a o scoate in oras. Scot bloc notesul din borseta cu insemnele Companiei si notez blocul si scara. Mai lipsea un ultim detaliu: apartamentul.
Obstacolul 1. Blocul avea interfon. Oricum, nu imi faceam griji, era ora 8 si era putin probabil sa dau ochii cu Neprihanita pana aparea cineva sa-mi deschida. Dupa o seara de dezmat pentru ea si lacrimi si indoiala pentru mine… In sfarsit, apare o baba. Sunt amabil, o ajut cu plasele, fac si conversatie. Ma scuz ca nu pot sa urc in lift, ca ma uit putin pe lista cu intretinerea. De fapt, pentru aia venisem 
Obstacolul 2. Lista de intretinere nu are nume, doar numere de apartament. Care oricum nu ma ajuta. Apelez la o solutie riscanta. Urc scarile si merg incet si sigur ca un Cadillac uitandu-ma cu coada ochiului la tablitele scrise pe usi. Incerc sa capturez numele care aparea pe paginialbe.ro in dreptul numarului ei de telefon. Evident, nu urma sa sun daca-l gaseam, ci doar sa-i fac in ciuda ca Sic, sic, stiu unde stai, sic! cu prima ocazie.
Din pacate nu gasesc nimic. Cobor si ies din bloc cu gandul ca gasisem macar detalii despre bloc si scara. Ma indrept agale spre metrou incercand sa gasesc un plan B. Ma intreb de ce pe paginialbe.ro nu dadeau toata adresa abonatului. In trecut il dadeau. Ma bate gandul sa ma duc la un oficiu postal sa gasesc o carte de telefon mai veche. Dar unde naiba sa gasesti duminica? Imi trebuia neaparat atunci. Imi amintesc de un mail in care cineva se dadea mare ca Posta Romana are un oficiu postal deschis non-stop in Bucuresti.
Planul B. Iau metroul doua statii pana la Universitate. Cobor si ma indrept pe Batistei. Intreb unde e strada Arghezi. Dupa cazne grele, o gasesc. Urma sa gasesc si Posta minune care ar fi deschisa non-stop. Asteptarile mele erau cam mari insa. Programul era extins intr-adevar dar in nici un caz nu era deschisa peste ora 22 in zilele de lucru si nici duminica nu era program. Plan esuat.
Ma indrept spre o shaormarie, deja mi-era foame. Ma alimentez nu numai cu Shaorma ci si cu idei. De ce or ascunde aia de la telefonia fixa adresa abonatului? In mod evident o au din contract. Ca atare, o au si in baza de date. Gandeste-te, Corporatistule, gandeste-te! Cum sa scot eu informatia? Ce-ar fi sa incerc sa sun la 931? Daca e atat de simplu si merge?
Planul C. Iau mobilul intre 2 muscaturi de shaorma si sun la 931. Buna dimineata, spun eu, fiti amabila, va rog, am o persoana, stiu numele si strada, stiu si numarul dar nu sunt sigur de adresa! Vocea de la celalalt capat e cam acra. Noi va putem ajuta doar cu un numar! Imi vine in minte o replica seaca despre numere cu implicatii sexuale dar ma abtin si iau o voce mieroasa Stiti, vroiam sa fac o surpriza persoanei sa comanda un buchet de flori si nu stiam adresa. Nu o scot la capat. Nu va putem ajuta, noi furnizam doar numere de telefon! Ii inchid scorpiei si o iau agale spre casa.
Imi trebuie un numar de apartament. Atat! Un blestemat de numar, unul singur dintre-atatea date! Ca si un hot de carduri care intercepteaza datele unui card dar nu are CVV-ul de 3 cifre de pe spate! Recapitulez. Am o adresa incompleta cu 43 de posibilitati (numarul apartamentelor de pe scara), o baza de date de pe oDC dar pe care nu apare proprietarul apartamentului si baza de date de pe paginialbe.ro. Imi aduc aminte de corporatie. Ultima oara facusem un SQL in Access cu niste baza de date. Poate iese un plan D din chestia asta.
Planul D. Aung acasa si ma apuc sa filtrez baze de date. Iau baza de date de adrese de pe oDC si dau un filtru dupa toti cei ce stateau pe strada, nr, blocul si scara Neprihanitei. Export filtrul intr-o tabela din Access. 43 de inregistrari. O salvez sub numele de Tabela A. Intru pe paginialbe.ro si filtrez dupa strada si nr Neprihanitei. Export filtrul in alta tabela pe care o salvez sub titlul de Tabela B. Iau manualul de SQL din facultate si fac un Inner Join pe cele doua tabele dupa campul Nume. Dezamagire! Pe interogarea rezultata gasesc doar 12 inregistrari comune. Explicatia? 7 ani diferenta intre baza de pe oDC si baza de pe paginialbe.ro. Mai raman 31 de posibile apartamente.
Oricum, era un progres. 31 de posibile adrese ramase. Las calculatorul de o parte si incerc sa gasesc o hartie. Eu si hartia! Daca ma invatase corporatia numai cu Word si Excel! Si Access pentru situatii speciale Gasesc pana la urma un fluturas de salariu. Il intorc pe verso si imi notez toate cele 43 de apartamente taindu-le pe cele 12 de pe inner join. Nu imi pleaca gandul de la acritura de la 931. Ma ambitionez si imi pun in gand sa ii demonstrez si aleia ca aflu informatia chiar de la ei. Iau un creion intr-o mana si telefonul in alta si ghici ce fac cu hartia descrisa mai sus?
Planul E. Ei, da, sun din nou la 931. Buna ziua, va rog frumos spuneti-mi si mie am un prieten, Stoica, nu mai stiu prenumele dar sta la adresa [….] apartamentul 2. Astept cu nerabdare raspunsul. Pai e un domn Stoica, spune ea, dar nu sta la apartamentul mentionat! Hmm, deci ei stiau toata adresa! Nu, doamna, sigur sta la apartamentul 2! Sta ea putin, Nu, daca vreti va spun numarul pe care il avem noi pentru dl Stoica, dar nu sta la adresa mentionata! Tai cu o cruce numarul 2 de pe foaie si spun Nu, va multumesc, inseamna ca s-a mutat cel pe care il stiu eu, cred ca aveti in baza de date un alt domn Stoica! Inchid si sun din nou. Surpriza, raspunde acritura care ma repezise prima oara!
Nu e bine. Ma gandisem ca sun la nr. 931 de 31 de ori, imi vor raspunde 31 de persoane diferite si voi obtine prin confirmare sau prin eliminare raspunsul mult dorit. Dupa cum se vede, socoteala de-acasa si socoteala din targ nu prea se pupa. Ce naiba, era duminica, cati ar putea fi de serviciu in Bucuresti sa raspunda unor maniaci ca mine? Bucuresti? Am zis Bucuresti? Hei, dar cine-a zis ca trebuie sa sun in Bucuresti? Wow, si sunt 40 de judete si eu mai am doar 30 de numere. Ce geniu sunt!
Planul F. Cum sa fac sa sun la 931 in provincie? Imi amintesc ca de Craciun le-am facut cadou la ai mei un telefon cu afisare a identitatii apelantului. Pentru asta, trebuia sa aflu ce tip de centrala are blocul ca sa stiu daca e compatibila cu telefonul. Imi spusesera tot cei de la 931 cum sa fac, formez prefixul, apoi 931 apoi 111, ca sa fie 10 cifre. Imi fac o lista a judetelor cu oamenii cei mai amabili.
Iau telefonul si, cu o inspiratie de zile mari, formez 0264 931 111. Ati sunat la Relatii cu Clientii, numele meu este [..], cu ce va putem ajuta? Da, deja intrasem in UE Repet intrebarea adresata si catre Bucuresti cu un usor accent de imprumut si folosind numarul magic 29 in loc de 2. Nu, imi pare rau, spune ea spre nefericirea mea initiala, sta la apartamentul 26. 26? A zis douazeci si sase? Asa simplu sa fie? Puteti repeta?, zic eu cu inima crescanda. Sta la apartamentul 26. Yeeeees! Fac un cerc mare in jurul lui 26. Baigui ceva repede si inchid sarind 3 metri in sus de parca as fi castigat la loto. Eram un mic hacker in devenire! Facusem fata provocarii.
Am mai stat o ora sa fac o licitatie printre florarii on-line cu livrare la domiciliu, o ora sa ma gandesc la ce mesaj sa-i transmit la adresa aia a ei a naibii de secreta si astept ora 8 seara sa primeasca micul buchetel. Numai ca… socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Scufita Rosie nu fusese la Bunicuta sa-i duca merinde si sa se intoarca acasa sa invete. Dupa cum afirmase. Ci… se intalnise cu vreun lup. Care i-a mancat cartea de studiu si cu care a vagabondat pana spre miezul noptii. C-asa e cu Neprihanitele!
Alte comentarii
Lasa un comentariu