Categorii [???]
Tu stii ce mai face copilul tau?
Cred cu tarie ca primul post de televiziune care a inteles cu adevarat ce inseamna un brand, care este filosofia brandului si mai ales, cat de mult conteaza imaginea, este PRO Tv-ul. Baietii astia de la PRO Tv au reusit sa creeze adevarate marci in Romania. De la simplistul slogan “generatia PRO”, pana la adevarate campanii gen “Daruiesti si castigi”, “Te vezi la stirile PRO Tv” samd. Din seria ultimelor campanii care rasuna in mintea telespectatorului, amintesc aceasta actiune numita “Tu stii ce mai face copilul tau?”, care trateaza un subiect foarte delicat, cu o raspandire mult mai larga decat ne-am dori in Romania si anume, soarta copiilor lasati in urma de catre parintii care au plecat la munca in strainatate pentru a castiga ceva mai multi bani. Un subiect tragic, care te misca si te cutremura in adancul fiintei.
Ca o continuare a acestei actiuni, sub acelasi nume se desfasoara in aceste zile o campanie care are in centru invatamantul din Romania. Idee foarte buna cred eu, chiar daca nu sunt o mare fana a PRO Tv-ului. Atunci cand se vorbeste despre invatamantul din acest stat mirific in care am avut nesansa sa ne nastem, cuvinte precum “informatii inutile”, “sistem invechit de predare”, “dascali incompetenti, frustrati si limitati” sau “teste psihologice platite” (si va explic imediat de ce spun asta) ne rasar involuntar in minte. Stiu toate acestea pentru ca au trecut foarte putine luni de cand am iesit din bancile liceului, iar amintirile mi-au ramas proaspete. Chiar astazi m-am uitat la o emisiune pe TVR1 (nu retin exact numele) in care diferiti adulti, unii dintre ei pedagogi respectati, abordau din toate partile (sustineau ei) sistemul de invatamant din tara noastra. M-a apucat rasul la auzul comentariilor acestor personaje, care se flatau reciproc, incercand sa convinga audienta de beneficiile pe care scoala le aduce elevului.
Sa o luam deci treptat pentru ca imbulzeala aceasta de idei sa fie macar estetica, daca nu si corecta.
Necesar este ca, inca de la inceput, sa stabilim clar ca unii dintre acei profesori nici macar nu au ce cauta la catedra. In liceul in care am studiat eu, psihologului scolii, care se ocupa de aceste teste psihologice menite sa determine stabilitatea psihica si discernamantul “cadavrelor” didactice, i s-a impus ca aceste teste sa fie modificate. Asta inseamna ca acei profesori, care nu isi au locul in spatele catedrei, prin amabilitatea directorului scolii, predau in continuare. Ma intreb de ce. Domnilor, un om care formeaza caractere la randul lui, trebuie nu doar sa fie lipsit de ticuri de orice fel, trebuie nu doar sa fie de o moralitate si de un compartament exemplar, ci trebuie mai ales, sa fie un caracter stabil dpdv psihic. Ce facem oameni buni? Ne dam copiii pe mana unor psihopati?
De parca nu ar fi suficient, profesori trecuti de varsta de pensionare continua sa predea. De ce? Nimeni nu stie. In loc sa lase scaunul liber pentru cadrele didactice iesite din bancile facultatii, acesti dascali se incapataneaza sa-l ocupe. Metodele de predare sunt invechite, normal, se invata dupa sistemul din ‘70. “Pe vremea meaaaaa… toata lumea statea cu burta pe carte”. Domnule profesor, in cot ma doare de ce se intampla pe vremea ta. Pe vremea ta forma de guvernamant era una totalitara, comunismul, daca mi-am invatat lectia de istorie. Asa ca, vroiai nu vroiai, trebuia sa inveti, sa asculti, sa joci dupa cantecul profesorului. Imi place sa cred ca traiesc in vremuri in care individualitatea este un element foarte respectat. Creativitatea, ingeniozitatea, samd., sunt abilitati apreciate si nicidecum inabusite. Imi place sa cred ca ar trebui sa invat mai mult cum sa gandesc, decat ce sa gandesc. Imi place sa cred ca ceea ce invat, trebuie sa-mi foloseasca, si mai ales ca ceea ce invat trebuie sa fie practic. Imi place sa cred multe, mie, asa, de felul meu. Problema e, dupa cum spunea un profesor de-al meu, ca eu cred prostii. Pentru ca in Romania.. lucrurile nu stau deloc asa.
Un alt aspect negativ printre multitudinea de magarii care se intampla in invatamant este lipsa comunicarii. In clasa intai, cand intri prima oara in sala de clasa, ti se spune in mod repetat, ca tu, ca si individ, esti unic. Ti se spune in mod repetat ca oricand intervine o nelamurire, ai dreptul sa intrebi si mai ales, ai dreptul sa ti se raspunda. Fara jigniri, fara ridicarea tonului vocii, si mai ales fara inhibarea personalitatii tale de individ. Pe parcursul anilor, constati cu uimire ca tu ai incetat sa mai fii unic din momentul in care esti luat de la acelasi nivel de cunostinte de la care este luat colegul tau. Ai incetat sa mai fii unic din momentul in care profesoara de limba romana, care are 60 de ani si tuseste in mod gretos la fiecare 5 minute, iti tranteste un 2 pentru ca ai indraznit sa afirmi ca ai o alta parere decat cea a lui Manolescu in ceea ce priveste cutare personaj. Constati cu stupoare ca atunci cand indraznesti sa adresezi o intrebare, esti jignit, esti satirizat in fata colegilor sau esti ascultat din x lectie. Devii inhibat si tacut, poate neinteresat si inactiv, poate rebel fara cauza sau pur si simplu, devii un nesimtit. Raspunzi cu aceeasi moneda. Au fost n materii la care nu mergeam pentru ca nu-mi placea profesorul. Pe langa faptul ca era tampit, limitat si incompetent, mai era si ingamfat, sa fie tacamul complet. Asta se intampla in momentul in care nu iti place profesorul tau, modul lui de predare sau calitatea informatiilor lui. Te indepartezi. Scurt si irevocabil.
Daca nu esti capabil sa fii profesor, daca nu ai talent pedagogic, daca nu iti plac copiii si vii nervos la scoala in fiecare dimineata, stai dracului acasa. E foarte simplu. Oricum, toata ziua te plangi de salariu, deci ai putea la fel de bine sa faci altceva care sa nu implice modelarea caracterelor viitorului Romaniei. Pentru ca, vrem sa recunoastem sau nu, asta e viitorul Romaniei. Si nici nu ma mir ca generatia mea e una scapata de sub control, si nu ma mir nici ca generatiile urmatoare vor fi si mai salbatice. Cum sa inveti care este comportamentul adecvat de la un profesor care cere banii in plic la absolvirea clasei a12-a? Sau care sugereaza ca atentia pe care elevii o ofera profesorilor lor (care apropos, ar trebui sa fie una simbolica, si nu una materiala) sa fie ceva din aur, sa le poata vinde in cazul in care au nevoie de bani. Cum as putea sa invat ceea ce inseamna etica daca in sala de examen unii copiaza cu foaia pe banca, elevul profesoarei X primeste raspunsurile de la seful comisiei samd?
Lucrurile sunt mult mai grave decat va puteti imagina. Va trimiteti copilul la scoala cu gandul ca acolo se va continua educatia de acasa (in cazul in care educatia de acasa exista) intr-un mediu sanatos si intr-o maniera placuta, penru ca mai apoi sa constatati ca nu se intoarce cu nimic mai bun, cu nimic mai destept, cu nimic mai abil, ci dimpotriva. Si atunci, unde e beneficiul pe care scoala il aduce elevului? Ma intreb si eu, asa, ca un ostas din linia de front pe care se bazeaza viitorul Romaniei..
Data publicarii : 30 Nov 07
Categorie articol : Etapa 3, Concurs 2
Popularity: 1% [?]
Blogul autorului : http://verdedeparis.wordpress.com/
Yahoo Messenger :
Profil personal : verdedeparis
Alte comentarii
Lasa un comentariu