Categorii [???]
Viata mea de noapte…
…se poate rezuma in doua cuvinte (de fapt, intr-unul singur repetat ) si anume “sforr sforr”. Nu ca as sforai–desi nu garantez, n-am avut niciodata ocazia de a ma asculta in timp ce dorm, incerc doar sa ilustrez cat mai sugestiv activitatea mea preponderenta din timpul noptii.
Cateodata mi se mai intampla sa ajung marea cantareata X, sa iau vreo cateva Grammy-uri, sa-mi fac cel mai misto prieten posibil (uneori chiar sa ma marit) – in vis, bineinteles.
Mai merg si prin cluburi. Nu, nu in vis de data asta, ci in noptile in care nu prestez despre somn (sau atunci cand nu stau pana dimineata pe internet facand scientific research pentru viitoarea mea carte care se va intitula “Marea Enciclopedie de Buzunar a Tuturor Tampeniilor Mari si Mici in Ordine Descrescatoare”).
Asadar, atunci cand e noapte si nu sunt la mine acasa, probabil ma gasiti intr-un club micut, underground, ascultand muzica buna, eventual chiar cantata live. Imi amintesc ca prima data cand am mers intr-o rockoteca, am fost un pic socata; parca intrasem intr-un bar din StarWars, dintr-ala plin de tot felul de ciudatenii. Plete, piercing-uri, lanturi, freze care mai de care mai interesante, toti incercau sa iasa in evidenta cu ceva. Bineinteles ca dintr-un astfel de club pleci afumat pentru o saptamana, si daca mai esti si nefumator (asa ca mine), mai bine te apuci de fumat, ca e mai sanatos. Iar daca nici cu alcoolul nu prea le ai, aproape ca e de preferat sa te apuci de baut, decat sa se holbeze toata lumea la tine, din simplul motiv ca esti singurul care bea Cola.
Ultima data cand am fost intr-un club, m-am distrat aruncand cu cocoloase de hartie in amaratii aia care se chinuiau pe scena. Dar cum aruncarea la tinta nu e punctul meu forte, am pierdut un pariu, nereusind sa-l nimeresc pe vocal in cap. Am plecat inainte sa se termine, de teama sa nu ma intalnesc offstage cu baietii.
In cluburile alea smechere (Bamboo, Crystal si alte alea) in care se duce Prietena Mea Binevoitoare si imi povesteste de fiecare data cum a agatat ea acolo zece mii de baieti, nu ma duc, pentru ca 1)ma calca pe nervi fitzele 2) ma calca pe nervi house-ul 3)ma calca pe nervi baietii frumosi si prosti (nu prea sunt sigura de ce e asta un argument, probabil fiindca n-am gasit altul si voiam sa fie trei).
Cam atat. Despre distractia si viata de noapte in Romania la modul general nu stiu prea mult, mai ales ca Romania doarme si ziua, daramite noaptea!
Nu vreau sa inchei inainte de a respecta ultima recomandare, preferata mea, care suna cam asa: “Ce sfaturi i-ai da copilului tau in alegerea unui loc de distractie si relaxare/deconectare?”.
Avand in vedere ca n-am nici un copil (din fericire pentru el), nu-i recomand nimic. Daca, ipotetic, as avea unul, l-as teroriza si l-as trimite la “sforrr sforrr” fara drept de apel.
Acum, lasand gluma la o parte, sa speram ca in viitor viata de noapte va insemna mai mult decat pur si simplu, clubbing.
Data publicarii : 17 Nov 07
Categorie articol : Etapa 2, Concurs 2
Popularity: 4% [?]
Blogul autorului : http://nonsense.ablog.ro
Yahoo Messenger : Nonsense0_0
Profil personal : Nonsense
Toţi cei care sforăie urlă că le e străin subiectul…
Dacă activitatea ta principală în club este să asculţi muzică bună, explică-mi te rog, cum se făcea că aruncai (în manieră total civilizată) cu bulgări de hârtie în solist?! E un nonsens…
Eu te sfătuiesc să renunţi total la clubbing… nu te prinde… rămâi la snornăială… ssstttt, nima nu tre’ să ştie…
(Raporteaza comentariu)
Sincer? Mi-a placut inceputu’ si sfarsitu’… miezu’ lasa de dorit da’ what the hell, ia un vot si de la mine
(Raporteaza comentariu)
Bloguvasile, din ce am citit eu in articolul tau, mi s-a parut ca ai simtul umorului.
Eh, las’, bine ca-s altii civilizati, nu ca mine
(Raporteaza comentariu)
(Raporteaza comentariu)
E un loc unde, daca ai parte de muzica buna, exista si cluburi din astea, iti spun eu,( sa fugi de house cat poti, - nu face decat sa te-ncarce de energie primara, bruta si mai devreme sau mai tarziu vei adormi cu creierii pane de tobe si basi, violentata in toata structura fiintei tale,as denumi-o muzica disperarii, si daca cineva se regaseste totusi cateva clipe in ea, cum am facut-o si eu, e pentru ca are senzatia ca viata este o alergatura din zid in zid, ca la Flipper- si oricat ai puncta tot ajungi sa cazi in gaura, un fel de stereotipia loviturii cu ciocanul vietii neintrerupt in cap, ca The-end-ul lui “Tom şi Jerry” - mai naspa este ca multi tineri se regasesc in asta, ca un fel de revolta subconstienta, mutica house- perversa muzica - as interzice toate cluburile unde se canta numai house fara alternanta- nu stiu ce politica de indobitocire -din afara mai e si asta.) Revin, deci in putinele cluburi unde mai exista totusi si - muzica - oricat de afumat ai iesi, iesi si descărcat de angoase si fericit ca te-ai eliberat prin dans, dansul acela in care nu-ti pasa cine si cum se uita la tine caci tu esti cel mai tu cand o faci si nu mai exista nimic altceva, si poate nu e de ici de colo ca s-ar putea sa dai si de un “el”, care şi daca n-ar fi alesul vietii tale, tot e bine ca-ti mai baga niste “carbuni pe foc”. Si ce-ar fi viata oare fara fiorul prezumtiei ca “ai putea umbla iar pe strazi ca si beat si toate lucrurile sunt mortal de frumoase oricat de urate ar fi”? Baga endorfina in creier cat poti, ea te tine viu -nu trebuie sa iei viata prea in serios, oricum pana la urma tot nu scapi viu din ea!
(Raporteaza comentariu)