Categorii [???]
Le-am făcut pe toate… oare?
O nebunie! Cînd încep viaţa de noapte prima şi prima dată mă înţolesc periculos. În pijama. Pe urmă deschid calculatorul, televizorul şi o carte şi începe marea spirală, canapea, fotoliu, scaun şi retur.
Dar să trecem peste aceste aspecte şi să recunoaştem, Nenea Cosmos iese din casă şi după lăsarea nopţii. Ba uneori chiar şi după miezul nopţii. După ţigări, suc, ba chiar şi pentru cumpărături de bază. Nu e nici o ruşine să cumperi noaptea cartofi. Pe la trei, trei şi ceva. Atunci se fac cele mai bune cumpărături. Şi deci aşa începe viaţa de noapte… Mă urc în maşină, îi dau pedale şi mă îndrept spre … Auăleu! Nici de treburile ăstea nu este vorba. Încerc din nou.
Foarte aproape de mine este o cîrciumă numită Pe Baricade. Cine ştie cunoaşte. În spatele blocului. Poţi să crezi? E chiar mişto, berici, cafele, diverse, lume gigea, deschis oricît mai poate ultimul client. Păcat că nu au în curte băncuţe cu perne de piele de căprioară. Fundul meu este mare şi sensibil. Iată un motiv să nu mă duc acolo prea des. Mi se pare că chiulesc de acasă. Cobor acolo doar cînd am musafiri şi prefer să îi omenesc fără să curăţ scrumierele.
Poate noaptea îmi este foame. Poate Cosmos Junior doarme în deplasare la Venerabili, sau poate e cu noi şi n-are somn şi poate Jupîneasa nu are chef să gătească. Ne urcăm în Şoimul Văzduhului şi plecăm la plăcere. Seara poate să înceapă bine la Davvero sau la Thalia, plus încă vreo patru locuri prin cartier, le-am pomenit pe ăstea că le mai ştie lumea. M-am gîndit eu că dacă îmi las banii la mine în sector se vor plăti taxe tot la mine în sector şi deci se vor vopsi gărduleţe la mine în sector, de aceea nu prea mă duc prin alte sectoare, din raţiuni pur economice. Tactică înaltă. În plus pe aici mă mai întîlnesc cu diverşi cunoscuţi din categoria colegi de liceu şi prieteni din parc, adică particip la concursul de chelii şi burţi după 20 de ani. Pe urmă să zac la o terasă cu muzica subţire, nişte sound vintage (e la modă cuvîntul ăsta, îl folosesc ca să dea bine în articol), cu o băutură complicată şi o cafea şi mai şi, bla bla bla.
Şi de aici pricepeţi că nu mai suport muzica dată la maxim decît cănd mă apucă nebunia la volan, nu mai suport mereu îngrămădeala din discoteci şi cluburi, nu mai concep să stau pe taburete cretine pentru că nu am rezervat mai ştiu eu ce fotoliu, nu mai accept să n-am loc deloc de toţi kinderii pe care îi rog să nu se supere, vor rugini şi ei, nu mai rezist să văd figuranţi şi ciumegi, nu vă mai descriu ipostaze cu dînşii, mă scîrbesc panaramele care sînt create doar pentru erecţie, nu mai am chef să beau shot după shot după shot după shot pentru că ficatul meu deja a distilat suficient, să zic că aş sta sus La Rocca pe fotoliile ălea de piele dar e muzica prea tare, să zic că încă mai dansez dar mai mult la serbări şi cumetrii, să zic că m-aş duce mai des la vreun club din centru dar n-am unde să parchez, să zicem că mi-aş mai dori cîte un concert rock dar exact în acea seară am ceva de făcut la serviciu, m-a învăţat Murphy să nu îmi mai programez nimic. Cînd mă mai nimeresc prin cîte un loc oarecare, absolut dus acolo de conjunctură, de este nevoie să fac ce face toată lumea păi o fac, chiar cu plăcere, mă distrez cam oricum şi oricănd, dar probabil că asta înseamnă cînd le-ai cam gustat pe toate, nu le mai cauţi…
Şi ce poate fi mai fain decît o burtă plină, un Junior adormit în poala Jupînesei, o cafea aromată, un coniac grecesc, nişte muzică în surdină a la radio Romantic, vîntul ciufulind frunzele, broscuţele ţopăind pe lac, ora două dimineaţa, Bucureşti, cel mai mişto oraş? Spuneţi-mi voi!
Pe de altă parte peste zece ani voi şti pe dinafară toate locurile de pierzanie cînd al meu Junior îmi va cheltui euroii (se va trece la euro pînă atunci) ca să se zbînţuie, să se documenteze, să se dea cu patinele şi cu motoretele, locurile unde va pleca el cu brigada lui să se spargă în figuri, să se consume, să aleagă, să încerce, să se convingă, să testeze, să trăiască, să experimenteze, să se maturizeze, să cunoască, să vrea, să poată şi pe urmă obligatoriu de va dori să se **** n-are decît să le aducă pe toate acasă, nu să se chinuie pe sub mese. Şi dat fiind că le va aduce acasă la mine evident că le va alege numai pe cele mai drăguţe şi mai isteţe. Şi uite aşa va ridica el mereu ştacheta, deci se va prezenta şi el mai bine, se va duce în locuri mai curate, va evolua. Pregătiţi-vă puştoaicele, daţi-le la grădiniţă, educaţi-le, soseşte Junior!
Data publicarii : 12 Nov 07
Categorie articol : Etapa 2, Concurs 2
Popularity: 3% [?]
Blogul autorului : http://www.nenea.wordpress.com
Yahoo Messenger :
Profil personal : nenea cosmos
[…] Vă rog să-i daţi un vot şi lui Nenea Cosmos, chiar merită şi, în plus, i-am promis că-l voi vota şi […]
(Raporteaza comentariu)
Ajutaaaaţi-măăă şi pe mineeee!
(Raporteaza comentariu)
Io am dat un vot, pentru copilaşi, să mâncă şi gura lor.
(Raporteaza comentariu)
Hai bre ca ma facusi sa rad!
Da’ cati ani are…Junior?
(Raporteaza comentariu)
Chiar merita votul articolul tau!
(Raporteaza comentariu)
şase anişori, să-l pupe tati pe el!
(Raporteaza comentariu)
Multi inainte! Imi place articolul, cald si familiar. Votat!
(Raporteaza comentariu)
daca te rezumai la ideile de inceput si le dezvoltai pe acelea era ghini, dar daca ai tinut matale mortis sa continui asa… e treaba ta, oricum o stea ai de la mine pentru introducerea care mi-a placut. in rest ma abtin….
(Raporteaza comentariu)
Unul si de la mine, pentru copilasi!
(Raporteaza comentariu)
lexis, ne cerem scuze in numele constelatiilor pentru dezamagirea pe care ai avut-o spre final…
(Raporteaza comentariu)