Categorii [???]
“Ţi-e bine printre străini?”
A fost odată ca niciodată…
…un omuleţ verde cu un colţişor fermecat al său. Îi plăcea, doar era al lui… Nu-l deranja nici sora mai mică, nici mama. Totuşi, era gol… Se întrista zilnic când vedea că nimeni nu-i bătea la uşă, să vadă cum şi-a decorat colţişorul şi să-l admire.
Îşi aminteşte la un moment că are câţiva prieteni şi unele cunoştinţe şi spune, ridicând ochii mari spre cer şi pocnind zgomotos degetele de la mâna stângă: „Veniţi de mă vedeţi!”
Aceştia îi aud spusele şi vin… Stau o vreme, se minunează, dar nu pot sta la nesfârşit. Astfel, omuleţul rămâne iar singur, în colţişorul lui, dar nu degeaba. Socotea mereu, la bătaia luminii slabe a lămpii, câţi prieteni i-au venit, câte vorbe au schimbat, iar apoi trăgea o linie.
Fiind nemulţumit de rezultatul unor linii, încet încet, apucă unele căi greşite. Merge ce merge şi dă de un alt orăşel cu multe colţişoare. Se uită în stânga, se uită în dreapta, nimeni în drum. Îndrăzneşte… se uită pe fereastră să vadă alte decoraţiuni. La câteva dintre colţişoare observă şi lume multă ce schimbau vorbe întruna…
Dă fuga la colţişorul lui, încercând în minte să reţină ideile. Face aceleaşi schimbări şi la el, deşi nu îl reprezentau. Aici greşea… A primit musafiri o vreme, dar erau tot temporari, omuleţul nostru nu era original…
Când înţelesese ce greşise şi simţea mai acut singurătatea, răceala, dar şi lipsa celor două vorbe bune ale mulţimii, a văzut la capătul tunelului o luminiţă. Era un licurici ce i-a şoptit: „Dacă ai colţişorul plin de căldura ta şi de mulţimea cu care tu te simţi bine, zâmbeşte. Ţi-e bine printre străini?”
Da, acum a înţeles şi se apucă de treabă: duse vorba licuriciului mai departe, fiind convins că nu e singurul care interpretase greşit rolul colţişorului, returna şi el vorbele mulţimii, găsi câteva cafenele pline, în miezul iernii, unde putea ţine un mic discurs despre colţişorul lui, în timp ce savurau un vin fiert sau o ciocolată caldă. Erau o familie mare acum 
După o perioadă satisfăcătoare, se întâlni întâmplător cu licuriciul, la colţ de stradă. Acesta îl văzu fericit pe omuleţul nostru şi-i spuse: “Matematica e grea. Dă-le-ncolo de calcule, linii şi bucură-te de colţişor!”
Dacă mai este nevoie de “legendă”(descifrarea poveştii), găsiţi pe link-ul acesta (nu am pus-o aici pentru că nu voiam să stric plăcerea celora care au înţeles povestea sau şi-au imaginat-o într-un mod anume). Şi o explicaţie pentru cei care consideră, în mod eronat, un articol infantil şi atât.
Data publicarii : 06 Nov 07
Categorie articol : Etapa 1, Concurs 2
Popularity: 6% [?]
Blogul autorului : http://www.andreeam.net/
Yahoo Messenger : dida2oo7
Profil personal : Dida
[…] “Ţi-e bine printre străini?” […]
(Raporteaza comentariu)
Îmi place sinceritatea din articol, mai ales dintr-o parte a lui…
În miezul iernii e cald… Cred că de la ciocolata caldă…
(Raporteaza comentariu)
mi-a placut:” se întâlni întâmplător cu licuriciul, la colţ de stradă.” si licuriciul dansa si country nu?
(Raporteaza comentariu)
Nu, nu. E alt licurici. Cel care dansează country stă acasă că-i răcit bocnă.
(Raporteaza comentariu)
imi pare rau pt ea
(Raporteaza comentariu)
prea tare!
(Raporteaza comentariu)
Mersi Gigi, tu al cui eşti?
(Raporteaza comentariu)
Ce poveste faina. Asta da originalitate.
(Raporteaza comentariu)
[…] În schimb, aş vrea să scriu câteva rânduri despre articolul meu “Ţi-e bine printre străini?” […]
(Raporteaza comentariu)
Există oameni superficiali, pentru care lumea este doar alb-negru şi există oameni pentru care orice din lumea asta are mai multe nuanţe.
Există oameni care doar dau impresia că gândesc şi există oameni care gândesc şi scriu nu doar cu mintea, ci şi cu sufletul.
Există oameni închistaţi,rigizi, încarceraţi în hotarele minţii lor limitate şi există oameni care îşi păstrează toată viaţa un suflet de copil.
Desigur nu se împarte omenirea în două. Dar viziunea unora asupra acestui articol m-a făcut să îi împart aşa.
Îmi place articolul pentru că e scris cu un suflet de copil. La suflet mă refer că e de copil, nu la minte. Mi se pare cât se poate de firesc să treci tot ce spui prin sufletul tău…, să pui viaţă în tot ce spui şi ce faci. Doar asemenea cuvinte au valoare. În rest…sunt vorbe-n vânt, teorii, fără viaţă, fără valoare. Mi se pare la fel de firesc, nu doar să gândeşti, ci să şi simţi ce spui.
Nu e infantil articolul, deşi are multe din sinceritatea şi seninătatea sufletului de copil. Infantil presupune o limitare, dar nuanţa copilărească din acest articol îndeamnă la o deschidere spre valorile vârstei copilăriei, dintre care multe nu ar trebui pierdute şi călcate în picioare.
Aş avea o sugestie pentru cei care îl văd infantil… Să nu considere cuvintele nişte cifre…Şi să nu îşi facă viaţa lor alcătuită doar din cifre…Mai exact, să încerce să caute când este şi dacă este, ce este dincolo de cuvinte…
Sper că nu am fost prea ambiguu… Pentru unii, mă refer…
(Raporteaza comentariu)
Mulţumesc Anonymous, ai înţeles şi tu articolul
Nici nu se putea altfel.
(Raporteaza comentariu)
[…] putin bune, mai mult sau mai putin creative. Am citit cateva din articole si trebuie sa recunosc, postul Andreei ( Dida ) mi s-a parut nepotrivit temei propuse. De ce? Pentru ca acest post era tehnic 100%. Ok, se […]
(Raporteaza comentariu)
[…] putin bune, mai mult sau mai putin creative. Am citit cateva din articole si trebuie sa recunosc, postul Andreei ( Dida ) mi s-a parut nepotrivit temei propuse. De ce? Pentru ca acest post era tehnic 100%. Ok, se […]
(Raporteaza comentariu)