Categorii [???]
Despre zacusca românească
Când mă gândesc la minunatul/multicolorul „peisaj muzical românesc”, îmi vine în minte ZACUSCA mamei mele (probabil pentru că e şi perioada în care o prepară). De ce tocmai la zacuscă? Păi pentru că e compusă din mai multe ingrediente ca: roşiile, ciupercile, vinetele şi altele – toate fierte şi puse la un loc. Aşa şi „peisajul muzical românesc” (ah, ce bine integrat în propoziţie e acest cuvânt.. PEISAJUL…). Cum ar zice cei de la Planeta Moldova „Avem di tăti” în materie de muzică…
Ai nevoie de lăutari şi/sau de manelişti? Avem.
Ai nevoie de playback professionals? Avem.
Ai nevoie de live music professionals? Avem.
Ai nevoie de oameni care fac atmosferă fie pentru cum cântă, fie pentru cum arată (rareori acestea 2 fiind combinate)? Avem.
Există atâta haos în muzica românească, încât îmi vine să cred că a a căzut în borcanul cu zacuscă al mamei mele şi acum muzica e amestecată cu furculiţa. Cum definesc haosul? Zeci de stiluri, care mai de care mai „corcite” cu alte stiluri muzicale; versuri lipsite de mesaj; rime copilăreşti, negândite; lipsa respectului faţă de public; copierea fără nonşalanţă a altor melodii din străinătate şi prezentate drept creaţii proprii; lăcomie, aviditate de a câştiga profit şi faimă cu orice preţ şi lipsă totală de interes pentru partea culturală, artistică a muzicii; promovarea prin compromisuri, prin/pentru interese şi afaceri dubioase la nivelul caselor de producţii/al impresarilor.. offff şi câte alte ingrediente mai are haosul din muzica noastră autohtonă.
Şi cu toate acestea, haosul (aşa cum se prezintă) e mâncat/servit de către public. Îl ia cu furculiţa, îl întinde pe o felie de pâine şi îl mestecă – ca pe zacuscă! Că vor, că nu vor, oamenii au parte de muzica autohtonă la orice pas, în fiecare zi: de la radiourile/televiziunile româneşti, până la tarabele florăreselor din oraş; de la şoferii de autobuze, până la subwoofer-ele tinerilor aproape maturizaţi; de la vecinul de la 4, până la colegul de la muncă. Unora le place, altora nu. Cei cărora nu le place ceea ce primesc, se refugiază în muzica internaţională… sau în propria muzică.
Anumite ingrediente ale „haosului-zacuscă muzicală” sunt foarte importante. Se întâlnesc greu, dar şi când le descoperi, le guşti şi ţi se pare că schimbă cu totul mâncarea numită muzica românească. E plăcut să vezi cum oamenii fredonează versurile unor trupe româneşti, trupe care, comerciale sau nu, cântă live de fiecare dată şi o fac bine! De câte ori am participat la vreun concert al celor de la Holograf, spre exemplu, m-am emoţionat, am plâns, am zâmbit. Oamenii ăia sunt profesionişti din cap până în picioare (cel puţin în opinia mea – e o chestiune de gusturi până la urmă)… iar live-ul lor este ca o reîmprospătare a sufletului, a bunei dispoziţii. Orice mi s-ar zice, un playback PERFECT nu poate fi comparat niciodată cu un live bun.. nu mai zic de live-ul SUPERBUN 
E frustrant să fii deziluzionat de vocea reală a unui artist, după ce te-ai îndrăgostit şi ţi-ai creat poveşti pe muzica sa de recorded/studio version. Playback-ul creează iluzia unor timbre vocale perfecte. E trist să auzi că artistul tău preferat falsează, când tu credeai că până şi Cheia Sol se înclină în faţa vocii sale. Pe de altă parte, playback-ul arată oamenilor că dacă deţin câteva obiecte tehnice (calculator, mixer, microfon, etc.) pot foarte uşor să devină şi ei mari cântăreţi. Mai greu cu promovarea, în schimb. Dar oricum.. playback-ul a creat ideea că „oricine poate să cânte bine”.
Nu ştiu exact cum se defineşte muzica bună, pentru că aşa cum am mai zis, muzica ţine de fiecare. De percepţiile, de cultura, de experienţa fiecăruia dintre noi, de modul cum simte şi interpretează muzica. Dar nu în ultimul rând, muzica ţine de GUST, iar teoretic, gusturile nu se discută
Data publicarii : 02 Oct 07
Categorie articol : Etapa 2, Concurs 1
Popularity: 2% [?]
Blogul autorului : http://bibishor.wordpress.com/
Yahoo Messenger :
Profil personal : bibishor
Bună zacusca! Dar nu în orice moment al zilei!
(Raporteaza comentariu)
[…] jos postez articolul cu care am participat la etapa cu subiect: „Peisajul muzical românesc”. Pe site-ul concursului puteţi să citiţi articolul aici, dar să-l şi votaţi, în cazul în care…. Sunt curioasă care e mai bun? Primul sau al doilea? […]
(Raporteaza comentariu)
Bună Quinzelle! Mă bucur că-mi citeşti articolele din concurs
Dap, într-adevăr, zacusca nu e bună în orice moment al zilei.. şi nici în cantităţi exorbitante… ajunge să ţi se facă rău după aceea, Doamne Fereşte! 
(Raporteaza comentariu)