Categorii [???]
Muzica si viata
Calatoria mea muzicala a inceput devreme… Din amintirile bunicii si partial si din ale mele: ma chinuiam sa fac primii pasi prin casa, iar atunci cand la televizor se canta imnul national (era vorba de cel “in trei culori” pe-atunci - sic!)… ma opream patrunsa de respect si ascultam, cu toata atentia mea de copil incordata… De atunci, am crescut o mare bucata de timp in umbra epocii bunicilor, plangand alaturi de ei, de fiecare data cand ascultam romante, ma fascinau textele care cuprindeau in sine cate o poveste, de multe ori reala (ca in “Zaraza”), de alte ori doar trista (ca cele ale Doinei Badea), si facusem o obsesie pentru caseta in care mama mea a ramas inregistrata cantand cateva astfel de melodii. Trecerea la epoca rock-ului s-a produs odata cu revolutia, cu intrarea mea la liceu, cu transformarea mea in adolescenta - fiecare lume are muzica si parfumul ei. Iar eu am cunoscut si indragit muzica prin oamenii pe care i-am iubit de-a lungul vremii. E ca un test: stii cat de mult tin la cineva dupa cat de mult ii ascult muzica (nu ma refer la muzica compusa de el/ea, ci la muzica preferata de el/ea). La liceu m-am indragostit de oameni care ascultau: “Pasarea Pheonix”, “Timpuri Noi”, “Colibri”, “Iris”, “Vita-de-Vie”, “Altar”, “Krypton”, “Celelalte Cuvinte”, “Vama Veche”, “Zdob si Zdub”… Pentru multi dintre acestia si alaturi de ei, am trait intens momentul “Mobilizarii Generale” din 2000, concert tinut la Baneasa, ca pe un moment al implinirii: m-am bucurat, am dansat, am tipat, degeaba ploua si treceau avioane furioase pe langa noi… 
Au fost insa si multe formatii pe care le-am ascultat, au promis si s-au pierdut din pacate, pe drum, cum a fost ”Neurotica”. Apoi am mai schimbat planurile… m-am indragostit de “Parazitii” si de textele lor. Intotdeauna au contat mult textele. Tin minte concertul din “Fire” cu ei, cand s-a produs un scurt-circuit si tot clubul a ramas in intuneric pentru 5 minute lungi, iar noi am cantat alaturi de baieti, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ne-am simtit toti, ca pe o scena mare, unde fiecare conta. Apoi am fost la concertul “Phoenix”-ului reunit pentru prima data, dupa atatia ani, la Sala Polivalenta….m-am luptat sa ajung in fata de tot, sa ii vad, sa le respir aerul, sa ii iubesc, cantand odata cu ei, am aplaudat pana mi s-au inrosit palmele si m-au usturat. Am descoperit iubirea din Vama, la Stufstock, cand inca era frumos, cand proiectul-formatie (de-atunci) “Urma” de-abia se lansa si cu timiditate au cantat intr-o seara in fata unui public mic, doar cativa oameni care n-aveau unde sa se duca au mai stat pe ploaie, la concert. Am uitat de nesomn, de stufarisul care ne intrase in piele pana atunci, de ploaie si frig… canta “Urma” si eram cu iubitul meu. Am alergat dupa cd-urile lor desi nu e normal ca la magazinul “Muzica” sa nu gasesti oricand, orice iti doresti. Pentru ca iubitul meu asculta “Blazzaj” de cand am cumparat cd-ul crezand ca e vorba de altceva, ascultam impreuna “Blazzaj”. Pentru ca iubitul meu a ascultat mult timp “Stigma”, am iubit “Stigma” luni de-a randul. La fel s-a intamplat si cu “E.M.I.L.” - desi oricum ii auzisem de-atatea ori pana atunci prin cluburi (”Club A”, “eXPIRAT”, “Fire”) cu “Supradoza de vise”… Am fost si la un concert de club (in “Backstage”) cu “Timpuri Noi”, acum de curand, de cand s-au reunit si Iliescu e iar in voga. Mi-a placut mult, desi Artanu a cam exagerat cu “Jack”-ul de pe boxa… Am plans cand a murit Pittis. Ascult si folk. Alifantis e brailean ca mine si a locuit pe Calarasi - strada centrala in Braila - unde statea si colegul meu de banca din liceu. Andries ma face sa rad, iar Chilian este o combinatie intre romantic si dur. “Sunt fericit” - hitul “Tapinari”-lor - l-am fredonat o vara intreaga, il puneam la chefuri. Toti folkistii la moda erau copiati la chitara de incepatorii din gasca, aspiranti la glorie… fie pe la chefurile din Tei (unde am locuit in timpul facultatii), fie in barul din Dorobanti (unde ne intalneam numai pentru cantec)… Acolo i-am cunoscut pe solistul de la “Zob” care tot timp mi-a dat senzatia ca il imita pe cel de la “GreenDay”, pe cel de la “Spitalul de urgenta” - mult mai inalt decat imi imaginam si pe cei foarte multi, care iubesc muntele si ii canta cantecele. Avem un folclor montan bogat, caiete intregi de versuri circulau tot timpul de la unii la altii, de fiecare data era un ritual: se cantau toate intr-o anumita ordine, Gaza, Misha… treceau pe rand la instrument; acum se duc pe la “Stufstock”, apar la TV, in “Utopia” au seara lor, unde proiecteaza poze cu ei, de la munte, si au un nume: “Za’Duff”. 
Apoi intamplarea a facut sa fiu colega cu tobosarul de la “OCS”… am primit album si autograf gratis, de ziua mea… Perioada “Omu’ cu Sobolani” fusese una dintre cele mai dragute, prin anu’ trei… o “frecam” destul de des prin “Romana”… 
Scurtele melodii si texte ale Adei Milea au avut si ele perioada lor in viata mea, au ocupat o parte din mine si o populeaza inca… Tin minte concertul de la “Preoteasa”, piesa de teatru “De ce fierbe copilul in mamaliga?” si autografele culese intr-un carnetel cu numere de telefon a unei prietene. Avem oameni care au ureche muzicala si fac muzica desteapta in Romania. I-am iubit pe toti cei de mai sus pentru ca au facut parte din viata mea la un moment dat, am amintiri legate de ei, inca ii ascult pe multi cu drag, astept si pe altii, vreau sa le cumpar albumele, sa ma duc la concertele lor, sa ii iubesc… Calatoria mea continua!
Data publicarii : 01 Oct 07
Categorie articol : Etapa 2, Concurs 1
Popularity: 2% [?]
Blogul autorului : http://aiaciu.wordpress.com/
Yahoo Messenger :
Profil personal : aiaciu
foarte frumos!
(Raporteaza comentariu)
Desi gusturile noastre muzicale nu coincid, am sa-ti dau 4* pentru un articol bine scris. Felicitari!
(Raporteaza comentariu)