Categorii [???]
Blogisimus Vicimus Estus
Prin Mai parca eram un tanar vizionar, nu ca acum n-as fi, si vazand ca blog-urile cu Adsense sunt in floare, fiind un hapsan si jumatate am zis “Fratica, sa vezi ce blog imi trag de scot bani pe banda rulanta.(Cum spune celebra manea. Ce, nu o stiti? Dumneseule, ce lume.)” Atunci imi imaginam ca in doi timpi si trei miscari voi intoarce banii cu lopata. Pai cum ba, altu` sa poata si eu nu? Imposibil, mi-am spus. Bun, mi-am tras blog asta dupa ce jumatate de zi m-am gandit la nume si, totusi, l-am ales pe al` mai prost din curtea scolii. In scurt timp mi-am dat seama ca nu e bine sa fii un mic avid dupa bani ci sa scrii din placere si m-am conformat. Post-uri rare, comentarii putine dar fiecare din acela imi ajungea la inima. Si imi ajunge. Mi s-a intamplat sa ma felicite colegii in limbajul colocvial al tinerilor post decembristi (”Frate, mama ce blog castoc ai”). Eh, mi s-a intamplat chiar sa imi vorbeasca despre blog-ul meu expunand o parere neutra si o doamna profesoara. Toate acele pareri de bine si nu prea au insemnat mai mult decat toti banii ce i-as fi castigat. E un sentiment extraordinar sa-ti aprecieze cineva munca cu adevarat, sa aduci zambete pe chipurile oamenilor. Cu siguranta voi continua bloggingul mult timp de acum pana si dupa facultate probabil chiar daca voi avea vreun serviciu. In viata mea bloggingul a intrat si a ramas si va ramane ca un viciu. Unul tinut cat de cat in frau dar un viciu. Am realizat inca de pe la inceput ca nu are rost sa alerg inca in goana dupa aur ci ca e mai bine sa scriu pentru ca-mi ofera o satisfactie enorma. E foarte interesant cum, o mare de oameni (bloggerii), concureaza indirect, chiar daca nu afirma asta, pentru suprematia absoluta in sondaje. Si indraznesc a spune ca nu o fac din rautate ci pentru ca si pentru ei blog-ul, faptul ca au puterea de a descreti frunti de oameni stresati sau, dimpotriva, a le increti a ajuns un viciu. In sfarsit, sa nu indrazniti a ma contrazice cand spun ca blog-ul e un viciu si cu totii suntem niste dependenti nerusinati fie ca suntem autori sau cititorii sau amandoua la un loc. Dar se pare ca, uneori, un viciu este exact ce-ti trebuie.
Data publicarii : 23 Sep 07
Categorie articol : Etapa 1, Concurs 1
Popularity: 18% [?]
Blogul autorului : http://scorojit.wordpress.com
Yahoo Messenger : spyke_gg
Profil personal : scorojit
[…] edit: articolul poate fi gasit si votat (daca considerati ca este de cuviinta) aici […]
(Raporteaza comentariu)
Bravo, Razvan! Esti talentat. Asteptam blogguri in continuare.
(Raporteaza comentariu)
foarte tare
(Raporteaza comentariu)
5 stele… tare mey
(Raporteaza comentariu)
recunosc.l’am votat pentru gogosiimi astept rasplatapana una alta.bravo!
(Raporteaza comentariu)
Ce gogoşi? Votez şi eu pentru gogoşi!!
(Raporteaza comentariu)
vezi vezi cum trage lumea la gogosi ?ehhh o zis el ca da gogosi.muhahahaha..sau nu
(Raporteaza comentariu)
ti-am dat cinci stele.pacat ca nu stiai ca pe wordpress.com nu merge adsene
(Raporteaza comentariu)
eh m-am explicat gresit. sa trecem peste. “
(Raporteaza comentariu)
5 stele
(Raporteaza comentariu)
Un viciu…util? Un viciu de care ai nevoie…suna a paradox, da’ e adevarat…
(Raporteaza comentariu)
misto , ai 5 stele de la mine
(Raporteaza comentariu)
nu e rau, prietene, dar drumul catre desavarsire e lung si anevoios. ti-o trece “viciul” pana atunci.
(Raporteaza comentariu)
mda
(Raporteaza comentariu)
saru`manusitele de voturile de pana acum si pentru comment-uri. /me gives gogosele tuturor.
(Raporteaza comentariu)
frate io nu ma pricep la astea da imi place sa las comm…e mijto astea paici…auzi,spunea cnv de niste gogosi…e adevrat…chiar ne dai..dak da e mijto/…ai sal…tiam dat 5 stele k mia sp unu.
(Raporteaza comentariu)
5 *
(Raporteaza comentariu)
bravo bha ai 5 stele de la mn…chiar dak nu ma pricep la deastea suna mijto
(Raporteaza comentariu)