Categorii [???]
Influenta blogului (meu) asupra realitatii (mele)
In octombrie blogul meu implineste un an (iar eu, un an de blogarit, avizierul fiind primul si, deocamdata cel putin, singurul blog din viata mea).
Asa ca-s intr-un moment de bilant. Bilant, pe care -daca-l fac- vad (intocmai ca Dumnezeu, la facerea lumii) ca ‘e bine’. Spre deosebire de El* insa, eu am descoperit ca e si (oarecum) ‘rau’.
Bine a fost ca:
- am ajuns sa cunosc personal oameni pe care altfel (probabil ca) nu i-as fi gasit. Aici e nevoie de detalieri; ma refer, pe de o parte, la alti autori de bloguri. Dar, pe langa ei, am mai gasit si altii; de exemplu, multumita blogului si intamplarii, am cunoscut una din shogoritzele mele (cu bucurie precizez ca-i o femeie incantatoare si ca momente fericite am petrecut de atunci impreuna 
) (nu cautati povestea intalnirii pe avizier ca, in acest caz, ea s-a desfasurat (ascunsa de ochi necunoscatori) printre comentarii). Apoi, (ca sa ma refer doar la situatii altfel greu intamplabile) de pe urma unui articol in care ma extaziam in fata unor fotografii, am avut… privilegiul unei intalniri initiatice, in care autorul fotografiilor (strain mie pana atunci) m-a condus chiar la locul unde una dintre ele fusese facuta.
- am armonizat identitatea mea virtuala cu realitatea si am ajuns si aici sa fiu recunoscuta drept mama copilului meu (da, da… sunt mama lui calin ) .
- am putut rade si m-am putut lamenta de lucrurile de ras/lamentabile in prezenta unui public mai larg decat cercul meu de prieteni (acesta fiind si nevoia personala care, la inceput, m-a impins sa-mi fac blog)
- multumita unui post despre o incercare de escrocare prin care am trecut, situatia cu pricina a ajuns prezentata in cateva ziare. Chiar daca politia nu face (mai) nimic (pe motiv ca, neexistand prejudiciu, este usor pentru cei reclamati de mine sa zica ca a fost doar o gluma), am macar linistea ca mai multa lume a aflat de numele lor decat as fi putut eu anunta fara de blog (daca n-aveti rabdare sa mergeti pe link, va zic aici: e vorba de Fundatia Istodor pentru ajutorarea bolnavilor de leucemie).
- pe langa texte din categoria ‘in lupta cu morile de vant’ am ajuns sa scriu articole de ‘coloratura’ si, cu uimire am descoperit ca tocmai textele pe care le scriam pentru mine se bucurau de marele succes la public
- am beneficiat adesea de comentarii … exceptionale care uneori ma faceau sa gandesc (cu induiosata si recunoscatoare invidie): “cititorii mei sunt mai inteligenti/inspirati decat mine”; sunt multe comentariile pe care le-am re-citit pe indelete, si la care am ras, zambit, multumit…
- vorbind tot de comentarii: datorita lor am ramas cu niste cuvinte ale unui prieten care a murit; dupa moartea sa cuvintele au capatat alte intelesuri pentru mine; le recitesc uneori si sunt precum imparatul: cu un ochi plang, si cu altul rad… si ma gandesc ca daca-mi faceam blogul 2-3 luni mai tarziu, ele (cuvintele) n-ar mai fi aparut.
- oblia (prietena de-a mea care scrie uneori incredibil de frumos) si-a facut blog (cel putin asa declara ea. ca nu s-ar fi gandit la asta daca n-as fi hartuit-o eu cu multiple si nesolicitate detalii despre avizier meu).
Si mai sunt si altele…
Cu cele ‘rele’ sper sa termin mult mai repede ca-s doar 3:
- am pierdut o gramada de timp privind la … statistici. Nu detaliez, ca-mi imaginez ca cei mai multi dintre voi stiu la ce ma refer.
- am avut senzatia ca unii dintre prietenii mei aveau in privire, la inceputurile blogului, o sclipire cu intelesul ‘n-ai sa scrii despre mine, nu-i asa?’; sper insa ca “sclipirea” in cauza e definitiv apusa; referirile la alti oameni, in cazul in care n-am avut acordul lor explicit de a le face publica existenta, au fost facute in doze homeopate.
- … Pe ce-l de-al treilea dezavantaj al blogului mi-e greu sa-l exprim. E legat de felul in care ma uit acum la realitate. Desi scriu rar, orice mi se intampla e privit din perspectiva: asta e subiect pentru blog sau nu?
De ce ma incurca asta? Pai, seamana cu ce patesc in cazul fotografiilor: desi plimb adesea camera foto cu mine, foarte rar ajung sa o folosesc. Imboldul de a fotografia il am de obicei atunci cand sunt in preajma unui moment frumos/ciudat/aparte. Ori privitul ‘momentului’ prin aparatul foto inseamna, pentru mine, ca pret de cateva secunde ma asez in afara … momentului. Nu-l mai traiesc, ci-l observ, il disec si caut o perspectiva ideala pentru ‘imortalizarea’ lui. Am de ales intre ‘traiesc momentul aparte’ sau il fotografiez, spre a avea mai tarziu o (palida) imagine a sa. Si, de obicei, prefer sa-l traiesc. (… Desi memoria nu-i punctul meu forte! 
)
Asa si cu blogul: cu cat lucrul care mi se intampla e mai incredibil/rar, cu atat mai mult cresc sansele ca sa ma asez frumos deoparte, sa-l observ. Doar ca, spre deosebire de fotografiat, nu pare la fel de usor sa reusesc sa ignor potentialul blogaristic al unei situatii. Am vazut ca, chiar si atunci cand n-am scris si n-am avut de gand a scrie, chiar si in perioadele cand n-am mai citit alte bloguri (si nici chiar statisticile blogului meu)…, tot din perspectiva blogului priveam intamplarile. Merge sau nu ca subiect?
PS/Intrebare pentru mine (daca tot sunt la momentul evaluarilor): am gasit de cateva ori, la altii (de fapt cred ca mai degraba ‘la altele’) posturi pe care le-as fi scris si eu exact la fel (sau mai prost, dar cu aceleasi argumente).
Daca as citi mai mult, oare as scrie mai putin?
*spre deosebire de El sau… mai repede decat El (… e o gluma! nu Te-ai suparat, nu?)
Data publicarii : 22 Sep 07
Categorie articol : Etapa 1, Concurs 1
Popularity: 17% [?]
Blogul autorului : http://femeiasimpla.wordpress.com
Yahoo Messenger :
Profil personal : femeia simpla
[…] Bine a fost ca: - am ajuns sa cunosc personal oameni pe care altfel (probabil ca) nu i-as fi gasit. Aici e nevoie de detalieri; ma refer, pe de o parte, la alti autori de bloguri. Dar, pe langa ei, am mai gasit si altii; de exemplu, multumita blogului si intamplarii, (…
continuarea aici […]
(Raporteaza comentariu)
That’s my girl. 5 stelute de la mine la doamna
(Raporteaza comentariu)
ma rog, daca ar merge si stelutele astea…
(Raporteaza comentariu)
andreanum, ce surpriza!! [placuta
]
… si cand colo vad ca e posibil sa o zica si cei care ma cunosc (doar) bine. fara ‘personal’, adica
da-le incolo de stelutze…
ma asteptam ca doar oamenii care ma cunosc si bine si personal sa zica ‘5 stelute’ cu toata gura
multumesc, sunt … incantata si onorata
(Raporteaza comentariu)
si de la mine stelute multe lipite la “avizier”
(Raporteaza comentariu)
@ChriSmilla: pentru mine astazi e seara coincidentelor
nu le zic pe celelalte, dar cea de acum e ca tocmai te citeam cand tu ‘ma’ comentai
(Raporteaza comentariu)
@femeia simpla: pentru mine astazi e seara care mi-a dat cel mai mare sictir de cand sunt pe bloggeri.ro , toti isi dau cu parerea pe ici pe colo, habar n’avand ce vorbesc, apropo, daca se strecoara greseli gramaticale in commenturile mele din seara asta, nervii si sictirul isi spun cuvantul.
(Raporteaza comentariu)
“Am de ales intre ‘traiesc momentul aparte’ sau il fotografiez, spre a avea mai tarziu o (palida) imagine a sa.” Am trait de multe ori aceeasi dilema, numai ca eu am incercat sa le fac pe amandoua. Poate de-aia toate lucrurile facute de mine sunt doar jumatati.
In orice caz, articolul tau e foarte bun si se vede ca vine de la o persoana care are intr-adevar ceva de spus si stie cum sa o faca. Punctaj maxim.
(Raporteaza comentariu)
@NoRules:… n-am gasit greseli la tine
@deidra: multumesc de punctajul maxim.
altfel, eu inca ma intreb: cum s-o face sa armonizezi ‘traitul’ cu ‘inregistratul spre ulterioara redare’?
ma bate uneori gandul ca asta e (doar) privilegiul artistilor, ca pana la urma redarea unei clipe de gratie e o forma de creatie, de arta
(Raporteaza comentariu)
Te citesc de multişor şi îmi placi. Şi nu, nu cred că dacă ai citi mai mult nu ai mai scrie. Din contră! Ai scrie mai mult şi sper să o faci!
Ai votul meu!
(Raporteaza comentariu)