Categorii [???]
Castraveţi
Ce găseşti, dacă vreodată cauţi pe internet, pe Google de exemplu, cuvântul “blog” ? Să mă uit la câteva definiţii:
An online Journal.
A weblog or internet diary.
A personal journal/diary that is available on the web.
Sincer să fiu, nu mi se pare că există aşa ceva in blogosfera româneasca. DAR, dictionarurban contrazice ceea ce găseşte Google.
Jurnal online tinut de o persoană neiubită în viaţa socială şi care crede că, expunâdu-şi viaţa cotidiană de neiubit, impresionează pe cineva şi ii va aduce dragoste, fericire, respectiv prieteni.
Asta, cred eu, este descrierea potrivită pentru majoritatea blogosferei ( atenţie, am zis majoritatea - nu toţi ). Printre majoritatea mă număr şi eu. Ăăă… mai puţin partea cu persoană neiubită şi cea cu aducerea dragostei, fericirii, pere, castraveţi. Acum. După ce am terminat cu ce cred eu despre definiţia unui blog, să vorbim despre mine ( partea cea mai importantă, bineînţeles ) şi … blogurile ?
Prima dată când am văzut un blog, cred că era prin … hmm … două mii … 2004 - 2005. Cam aşa. Blogul era al lui Vladinho. Îmi plăcea tare mult sistemul prin care vedeam ştirile, cum mă puteam plimba pe site, cum puteam să caut. Wow. Ce minune ! Şi aşa a inceput hobby-ul, ca să nu ii spun obsesie inutilă. Am putut observa că tot mai mulţi işi făceau blog ( unele erau de fapt de mult acolo, dar eu habar n-aveam [ incă ] ). În momentul ăla, probabil mi-a venit indirect in minte fraza spusă de Mupetz, şi anume:
[ … ] toatã lumea are blog. Dacã nu ai blog esti fraier. ( Ceee ?? Nu ai blog ?? uahahaha lache !! ) [ … ]
Trebuia să am şi eu blog ! Pentru că aşa este şmecher, cul, pe trend. Probabil ăsta este şi motivul pentru care incă am un blog. Dar nu despre asta o să vorbim acum. Aşadar, am deschis un blog. Am băgat in el, toate porcăriile. De la imagini, până la warez ( mă daţi in judecată ? ). Nu am primit nici un comentariu. Nu am avut nici 10 vizitatori pe zi. Şi totuşi, eu continuam să apăs butonul Publish. Probabil in acel moment, am intrat in categoria celor enumeraţi in definiţia de pe dictionarurban. Scriam, doar pentru că mă simţeam bine. Nici in acest moment nu sunt cel mai vizitat din blogosferă ( cea românească ), dar nici cel mai de la coadă nu sunt ( deşi cred că mă apropii ).
Incă un subiect demn de discutat in legătură cu blogul este socializarea ( am scris corect ? ). * voce de bătrân *:
” Acum un an parcă, a existat o mare bătălie intre blogosfera româneasca, şi un blogger numit netics. S-au jignit, s-au mânjit cu cuvinte, şi până la urmă … s-au impăcat. Majoritatea cel puţin, cred. ” Aşadar, din cauza unor posturi banale, o groază de bloggeri s-au jignit in hal şi chip. Ce se intâmpla dacă numai din cauza unor posturi, să nu ii mai zici salut celui mai bun prieten ? Chiar in halul ăsta ? Dacă erai in stare să il iei la bătaie, pentru că HEI ! MI-AI FURAT POSTU’ !
Totuşi, blogul nu aduce numai necazuri. Pot aduce şi bucurii. Din alea verzi. Cu preşedinţi pe ele. Da. Vorbesc despre bani. Nu o să vă spun multe despre subiectul ăsta. Doar in câteva cuvinte. Dacă ai un blog bun, interesant, poţi chiar să faci bani destui. De la un subiect simplu, cum ar fi o metoda de a muri din cauza unui stil de căţărat in copaci, poţi face chiar şi 5000 $, sau chiar şi mai mult ( fapt demonstrat - nu de mine ). Tentaţia de a incerca să fac bani pe blog a trecut şi pe la mine, şi nu am ezitat. Insă singurul care mă ajuta, eram eu. Doar eu dădeam clickuri unde trebuia ca să primeşti câţiva cenţi. Aşa că am renunţat. Poate că unii din România chiar fac bani aşa. Chiar sunt angajaţi să facă asta. Chiar renunţă la slujbe pentru asta. Insă pentru mine nu a mers.
Dar din nou, pancarda pe blogul meu scria că trăiesc doar vreo 2 cetăţeni acolo. Eu şi cu vreun ratat pierdut in internet.
Alte comentarii
Lasa un comentariu